Refugiu găsește-n poezie,
O lume-a ei creând pentru cuvinte.
Doruri din haos veșnic reînvie.
Iubind, crezând, tot merge înainte.
Cununi din stele-aprinse împletind,
Acum o lume-ntreagă o găsește.
Cu slova-i dulce în inimă-nflorind,
Urcarea din abis îi reușește.
Curcubeu din numeroase silabe,
Oferind cerului spre care tinde,
Alcătuiește mii de versuri albe,
Roi de figuri de stil din gând desprinde,
Avântul ei fiind spre nemurire.
Tagged: cuvinte, poezie, silabe, slovă, versuri albe
