Statisticile arată ca de unu septembrie, nu prea găsesti bere prin magazine. Nici nu mă întreb cine cumpără mai mult, părinții sau odraslele revenite în lumea cunoștințelor, se vinde mai mult tutun și alte lucruri interzise minorilor, dar tocmai pentru că-s interzise, Slavă Domnului! nu se stie cât și cui i se vinde. Așa m-a copleșit o nostalgie de dimineață, după anii de școală și de liceu. Amintiri de tot felul. Cum mâncam toată clasa dintr-o pâine și mușcam dintr-un măr. Ne băteam cu frunze uscate sau cu bulgări de zăpadă, cu branzici dulci sau cu noroi. Chiuleam în masă de la ore, ne întreceam la scuipat, copiam. Despre încăierări cu vânătăi, capuri sparte, despre cum băieții furau spirt din laboratorul de chimie și până la sfarșitul lecției nu mai aveai cu cine vorbi, cum umpleau WC-ul de fum în pauza mare. Despre tocit la lumânare (în celebrele vremuri de deconectare a luminii), excursii, serate, concerte. Despre prima dragoste, cu mesaje stângace pe pereți și garduri, despre primele dezamăgiri. Prietenii legate pentru toată viața!
Lăsând la o parte cei șapte ani de puțină educație de acasă, școala te învață aproape tot de ce ai nevoie în viață:
să scrii și să citești
să calculezi și să planifici
să lupți și să reziști
să iubești și să urăști
De la înălțimea anilor cu fire cărunte se judecă altfel despre bine și rău, se născocesc fraze înțelepte greu de crezut, se minte chiar că cineva a fost mai bun, dar mă îndoiesc că-i posibil de contrazis că adolescența-i cea mai grea vârstă.
E vârsta spiritelor turbate, când te crezi buricul lumii și o vezi sub nivelul gleznei. Vrei să zbori să sari cât se poate de sus, dar de cele mai dese ori te pocnești cu capul de tavan, și prinzi a înțelege că toate au o limită. Sunt ani de îmblânzire a orgoliului și a egoului, când între mărinimie și cruzime nu există hotar. Când te încumeți să faci nebunii de care nici nu crezi că ești în stare. Îți poți permite orice tâmpenie, protejat de imunitatea vârtstei. E vremea tentației irezistibile de a încălca toate regulile și restricțiile.
Numai în adolescență mintea găseste în corp mai multă energie decât are nevoie să se manifeste. Se crede sincer că totul e posibil și pe puteri.
Îți dai seama că ai un preț și cât te costă să-l menții.
Îi poți spune oricui tot ce crezi despre el, fără a te gândi la consecințe, interese și la faptul că tu însuți ești zilnic o victimă a insultelor verbale.
Într-un stol de rățuște urâte fiecare se simte cea mai urâtă rățușcă, sensibilă la degetul ațintit în spate și la șușoteala ironică. Evident că fiecare are momentul său de protagonizare a acestui scenariu dur și nimeni nu-i iertat.
Tot ce faci și tot ce simți e sub semnul UNU.
Cauți obsesiv libertatea și ești lăsat să crezi că ți se permite să faci tot ce îți dorești, până când te ciocnești de adevăratele probleme.
Înveți să te îmbraci, descoperi că ai gusturi.Sunt anii în care încă nu poți câștiga bani, dar poți aduna minte, care ulterior îți va fi de folos pentru a agonisi avere.
Important e să ai pe cineva aproape, să te înțeleagă și să te susțină, cineva care la aceeași vârstă trăise și simțise aceleași lucruri. Să te mustreze pentru faptele rele și să te stimuleze pentru cele bune.
E greu să treci cursa aceasta cu obstacole fără a-ți leza spiritul, dar oricine ajunge la finalul ei, fără mari eșecuri, se poate considera un învingător.
