Oricine va privi contemporaneitatea noastră din perspectiva unei vieţi normale, pe care au dus-o oamenii în vremurile dinainte, nu poate să nu rămână mirat de cât de departe de normă a devenit viaţa acum. Noţiuni ca autoritate şi ascultare, bunăcuviinţă şi amabilitate, comportare în societate şi în viaţa particulară – toate s-au schimbat brusc, s-au întors cu capul în jos.
Această viaţă nenormală poate fi caracterizată ca stricată, alintată. Din pruncie cu copilul se poartă ca şi cu un zeişor de familie: poftele lui sunt satisfăcute, dorinţele îndeplinite, el e înconjurat de jucării, distracţii, comodităţi, el nu este învăţat şi educat în conformitate cu regulile stricte de purtare creştină, ci i se creează condiţii să se dezvolte în acea direcţie în care îl poartă pornirile sale… Poate că aceasta se petrece nu în toate familiile şi nu întotdeauna, însă aşa se întâmplă suficient de des pentru a deveni o regulă a educaţiei contemporane a copiilor şi până şi părinţii care au cele mai bune intenţii nu pot evita aceasta cu desăvârşire. Chiar şi când părinţii încearcă să-şi crească copilul în severitate, rudele şi vecinii se vor strădui să facă invers. Aceasta trebuie luat în consideraţie în educaţia copilului.
(more…)