plaja creștea sub tălpile noastreca un boboc de floareși tu îmi ziceai să dau pur și simpludin mâinimă țineai de talieși-mi ziceai să dau din mâinipână când nu am mai înțeles dacă zbor sau înot
știi că deodată apanu mai era apăși stând cu ochii închișidansam deasupra aeruluica două păsări mute, dar vii
știi că deodată aerulnu mai era aerși ne-am pomenitîntr-un univers din apăîn care ne iubeam ca delfiniiși-mi puneai la gât stele de mare
știi că deodată cinevaaruncase o undițăde care atârnau ceruri,iar noi am mușcat precum o făcuse eva și adam în mijlocul raiului
știi tu, iubitule, că era Dumnezeu?