scrisoare pentru mama…

26 03 10

Cand tu, erai
eu iti spuneam – dumneata
si erai cea mai aproape de mine.
Cand tu, erai
cerul intotdeauna avea o bucata de senin, pentru supararile mele
si dimineata era o dulce venire
din povestea somnului.
Cand, tu, erai
eu nu credeam, ca poti sa nu mai fii,
ca zarile te vor lua intr-o buna zi,
care nu va fi deloc buna.
Cand, tu, erai
eu eram mica, chiar si cand eram mare
iar, cand, tu nu a-i mai fost
eu am crescut brusc, intr-o singura zi
si nu am mai putut sa fiu mica,
dar nici puternica precum eram.
Ma dor aceste cuvinte – la trecut -
cand tu, erai…
Ce greu se lasa peste mine dorul
si se strecoara timpul intre noi
mai nemilos ca departarea,
mai adanc decat uitarea.
Ma cufund
tot mai mult
in trecut…
De promisiuni ce iti faceam
eu mai uitam,
cand tu, erai
se intimpla sa ma astepti -
eu nu veneam.
Acuma, tare-as vrea sa vin
dar, tu, nu mai esti…