Trei, Doamne, şi toţi trei!
Se zvoneşte că dacă scrii măcar de trei ori (не важно ce) despre planeta ucigătoare Nibiru, apoi ea, planeta, te lasă printre ultimii care vor muri arşi, asfixiaţi, înghiţiţi de pământ, înecaţi de apele oceanelor ş.a.m.d. Planeta ucigătoare a promis să-i lase pentru sfârşit pe toţi cei care îi vor dedica măcar un haiku, sonet, gazel, rondel ş.a.m.d. Autorul acestor rânduri vrea şi el să urmărească sfârşitul lumii din VIP zonă, cum s-ar zice, aşa că dedică planetei Nibiru аж trei стихотворени-i: un sonet, un pastel şi un metatext în vers alb.1În căutarea paradisului pierdut
O, de-ai veni tu dulce apocalipsăSă-ncetineşti a sufletelor luptăCu căutarea unui loc de somn - loc lipsăSă linişteşti a universului tristeţe suptă.
Să ne împaci şi să ne dai uitareaS-aprinzi căminul cărnii, stins demultŞi-n mii de atomi să-mi împarţi cântareaŞi poate atunci voi fi în stare să ascult.
Vor dispărea în negru neamuri, limbi, popoareUn simplu, palid infinit de lumiUn satelit etern cu şapte miliarde de canaleUn vechi ospiciu al atomilor nebuni.
De vii acum, în început de iarnă, mă găseşti acasăCu toate cărţile bibliotecii stând pe masă.
2Ultima stea de toamnă
Tot ce bucura privirea - iepuri, cerbi, stejari şi nuferiA plecat prin Styx spre valea, unde hibernînd nu superi;A zburat şi rândunica, spre planete depărtate.Gâze multe cucerit-au, galaxii nenumărate.
Melcii savurând poteca, cu ţestoase merg la braţ,Corbii negri, vulturi iuţi - jertve-a cosmicului haz;Tot ce-a respirat odată, humă e, nisip stelarTerra-n luptă cu Nibiru, arbitrată de-un arţar.
Soare, lună, mare, munte - doar ecou în hăul beznei.Au lăsat natura-n apă, i-au tăiat tendonul gleznei;Au scuipat în nemişcare, când mişcarea moarte-aduce.Un Isus carbonizat, violat pe drumul crucii.
Oameni negri, roşii, galbeni, întrun curcubeu de razeSe topesc de asfixie, se transformă-n în flori şi oaze;Şi rămân, şi nu-şi dau seama, că există întrun alt vid.Universul e ţărâna, apa-i drumul infinit.
S-a lăsat o grea tăcere, peste cosmosul smerit,Tot cea fost o dată viaţă, a trecut şi a murit;Când esenţa existenţei, e doar clipa ce-a trecut.Tu zâmbeşte şi te joacă, mai ai timp, chiar de nu-i mult.
3Я в ротик Nibiru sau peripeţiile unei planete prin labirinturile postmodernismului nistrean
La pulă-am văzt eu toate ism-urile voastre, gândea Nibiru zapizdind umanitatea. Cinic şi spontan.În timpul ista francmasonii şi iluminaţii, sodomizau în ultim unison al lumii sfincter, dat cu platină Maţele comuniştilor se amestecau cu cele ale fasciştilor, oasele mamelor cu ale copiilor, pulile negrilor cu pulile stacojiilor.
Nibiru se amuza ca un copil, arzând turnurile Londrei şi coffee-shop-urile Amsterdamului.Râdea când vedea cum dispar muşchii topiţi de lavă, muşchi care cândva aparţineau lui Chuck Norris, Schwarzenegger, Stallone şi Jean-Claude Van Damme.Râdea când exlpodau creieri de Palahniuk, Sorokin, Pelevin şi Rushdie.Râdea când Perelman ardea în încercarea de ai calcula traiectoria apocaliptică.Râdea văzând politicieni cum se transformă în costume Armani pline de sângeRâdea arzând dolari, dinari, euro, ruble, diamante Swarovsky şi tablouri de Van Gogh.Râdea când cutremurele înghiţeau muzeele lumii şi reducea arta la locul ei potrivit - adică la infinit.
Nibiru cruţă un singur lucru, o sticlă de Jack Daniels, două grame de hashish şi două pastile de extasy cu brandul Louis Vuitton pe ele.După care hapani toate aceste substanţe dintro dată şi porni fericit mai departe, spre stele.
Sursa
2012-08-13 17:31:00