Nimic nu e veșnic sub soare.
Timpul nemilos
Construiește noi realități,
Le dezvoltă,
Le strivește sub greutatea sa
Și le înlocuiește cu altele.
Adăpostește destine,
Se joacă până se satură
Și le aruncă în neant.
Se declară stăpân asupra oamenilor.
Îi răsfață,
Apoi îi omoară.
Goana nebună a timpului
Antrenează în cursă o infinitate de vieți.
Acestea se zbat convulsiv:
Se zbuciumă în extaz,
Ori se frământă în durere,
Se pierd în știre și neștire…
Suflete pestrițe
Cu o puternică voință
Învăță să învingă timpul,
Vor să întreacă soarele.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: ciclu, efemeritate, timp
