singurătatea e dușul pe care îl faci noaptea târziu,foșnetul de grâu care-ți acoperă coapsele într-un câmp în mijlocul amieziiși orele în care îți scrii paginile de poezie și jurnal
singurătatea e acea pisică albăcare ți-a trecut calea în seara trecută,fiecare partitură de vis pe care îl aiîn aproape fiecare noapteși avionul de hârtie aruncat în stradă
singurătatea e maidanezul care te urmărește în fiecare zicând te întorci de la serviciu,ea e în tot ce poate și nu poate fiîn absență și prezență,în zgomot și tăcere,dar chiar și acea tăcere a singurătățiipoate fi doar o stare și nu o surzenie
singurătatea e singurul lucrucare va rămâne chiar și atunci cândtoți vor muri
e un cer pictat în forme vii și multă liniște
