Fiindcă nu am puterea, curajul, sau mai bine zis faptul că e foarte, foarte complicat, nu-l voi descrie în amănunte, mă voi aventura riscant să-i descriu privirea, dar nici pe ea nu cred că o voi surprinde cu atâta exactitate cum mi-aș fi dorit. Cu toate acestea are ochii pentru care eu aș accepta să fiu un Sisif doar ca să-i mai revăd odată. Ochi ciudați, cei mai ciudați. Care ascund un suflet imens, un sistem enorm, colosal, complicat al unei minți și unei gândiri neordinare. Nici verzi, nici albaștri, o culoare care parcă ar amplifica nedefinitele, inexplicabilele și confuzele variabile ale spiritului său. Ochii armonizează cu un zâmbet misterios și fascinant. Un zâmbet ce lasă întotdeauna loc pentru interpretări.
