Pe o sută de metri pe cea mai mizeră stradă a orașului am experimentat toate bolile psihice pe care mi le-a enumerat. Imaginați-vă doi oameni care merg în zig-zag. Pe aerodromul din trupurile acestor doi schizofrenici, halucinațiile circulă liber, neregulamentar. În zona inimii emoții inadecvate execută artisitic figuri de balet. Sindromul demențial e prea ocupat să-și descâlcească funiile pentru spânzurătoare. Anxietatea, alături cu un pahar de whisky joacă cărți cu ipohondria. Epilepsia își pregătește peretele pentru atac și salturi mortale. Melancolia crește o grădină cu crini. Va dărui demență prin ei. Cea mai persistentă cred că a fost fobia sincerității și a iubirii. Fobie refuzată cu încăpățânare, dar care s-a înfățișat cu luciditate, or lucrurile cele mai lucide nu dezvăluie adevărurile cele mai orbitoare?