Noi vara nu citim

In timp ce Ilinca isi incalzeste talpile la soare in sudul Frantei, eu ma familiarizez cu literatura pentru copiii de clasa a II. Din pura curiozitate. Si, ca sa fiu sincera pana la urma, dintr-un fel de placere mazochista de a sta cu ochii bulbucati pe parcusrul a catorva minute in sir. Din lista celor 92 de titluri recomandate spre lectura in timpul vacantei, eu cunosc doar vreo 15. Sa nu mai mentionez ca 85 % din autori imi sunt total necunoscuti.

Cine e Demostene Botez? Constantin Dragomir? Vladimir Rusnac? Victor Prohin? Constantin Usinski? Radion Cucereanu? Vinciu Gafita?

Fie, sa admitem ca sunt o ignoranta incorigibila, dar spuneti-mi, va rog, unde sa gasesc acesti autori pentru a ma lumina si pentru a-mi convinge odrasla ca e bine sa citesti ceea ce a scris Traian Dorz si Valeria Boiculesi?

Pana una-alta, eu ma culc pe o ureche. Si imi voi trimite copilul la scoala cu temele nefacute. Parca nu am chef sa ma cert la subiectul “Cititul ca o cale rapida spre o viata plina de merite civice”. Mai ales dupa o vara atat de frumoasa. Mai ales ca nu gasesc argumentele convingatoare care mi-ar transforma discursul “pro lectura” intr-o pledoarie credibila.

In fine, nu vreau sa-mi stresez copilul. Sunt o mama iresponsabila? Poate. In schimb, eu stiu ca la 30 de ani Ilinca, cu siguranta, isi va aminti de vacantele ei frumoase, care nu au fost sacrificate de dragul unei liste de lecturi, numai buna de lipit pe frigider pentru a crea impresia ca in casa asta se respecta regulile. Sa ramana, deci, pe frigider! Unde ii este locul.

***

Si ca sa nu credeti ca la noi nu se citeste, vin repede sa va prezint o dovada: Ilinca la 2 ani, cu o carte de antropologie.