Iubirea plânge. Plânge că a fost uitată,
Într-un colț, în debara,
Prăfuită și uzată
Așteaptă pe cineva.
A uitat de când, sărmana,
Nu a văzut rază de soare,
Stă pitită – o doare rana –
Încă oleacă și acuși moare.
În cutia de carton, unde este aruncată,
Speră că o mână moale
O va găsi, și disperată,
O va scoate dintre țoale…
Răscolesc ca o netoată
Vechituri de ici, colea
Și-am găsit-o leșinată,
Ce să fac acum cu ea?
