Debaraua

Iubirea plânge. Plânge că a fost uitată,

Într-un colț, în debara,

Prăfuită și uzată

Așteaptă pe cineva.

A uitat de când, sărmana,

Nu a văzut rază de soare,

Stă pitită – o doare rana –

Încă oleacă și acuși moare.

În cutia de carton, unde este aruncată,

Speră că o mână moale

O va găsi, și disperată,

O va scoate dintre țoale…

Răscolesc ca o netoată

Vechituri de ici, colea

Și-am găsit-o leșinată,

Ce să fac acum cu ea?