Inovaţia inovaţiilor

Între ceea ce bagi în inovaţii şi ceea ce scoţi din inovaţii există o relaţie direct proporţională. Oamenii deştepţi de la INSEAD şi Naţiunile Unite s-au gândit la acest lucru înaintea noastră. Ei au pus lucrurile cap la cap şi au înţeles că instituţiile, capitalul uman, infrastructura, gradul de sofisticare a pieţei şi a întreprinderilor sunt ceea ce bagi în inovaţii. Scoţând, din ceea ce bagi, economia cunoaşterii şi alte lucruri creative. Alchimiştii din cadrul AŞM nu participă la acest proces subtil aşa că, tot OK, seria de indicatori se aşează cuminte de-a lungul unei axe de aproximativ 45 de grade.

Ochiul neîngrădit de prejudecăţi va observa probabil că Republica Moldova scoate mai multe inovaţii decât bagă. Da, da, dintre cele 125 de state participante la eurovizionul inovaţiilor noi stăm falnic pe poziţia nr. 3. Investim în inovaţii 37.8 de unităţi convenţionale; scoatem din inovaţii 40,7 de unităţi convenţionale. Dacă închidem ochii în acest moment crucial, vom dormi liniştit mai departe. Dacă îi deschidem în mod inopinat, să vezi tu minune!

Republica Moldova e ţara extremelor. Te-ai aştepta ca o ţară normală d.p.d.v. mediu statistic să-şi aibă inputurile cât de cât comparabile între ele. Nu şi noi! (O inventariere strictă a puntelor forte şi a punctelor moi poate fi vizualizată aici.) Noi suntem pe locul 2 din lume d.p.d.v. al cheltuielilor publice per elev raportate la PIB per capita, pe locul 5 din lume după volumul de cheltuieli curente în educaţie raportate la PNB şi pe locul 8 din lume pe educaţie la modul general. Foarte frumos, doar că one bad apple spoils the bunch. Ne-a dat de gol calitatea instituţiilor ştiinţifice de cercetare – locul 117 din lume (salutare, AŞM!). Tot aşa, infrastructura de transport şi cea comercială ne cufundă pe locul 117, investiţiile private în R&D pe locul 90, colaborarea dintre universităţi şi sectorul privat – locul 118 şi starea de dezvoltare a clusterelor (whatever that means!) – pe locul 125, adică ultimul.

Când dai la capitolul outputuri – altă mâncare de peşte! Aici stăm super-bine la rubrica de brevete înregistrate – locul 4 din lume! Atât în plan local cât şi conform unei convenţii internaţionale. Nici la rubrica bunurilor creative ca pondere din exporturi nu stăm prea prost – locul 15 din lume. Natura mamă, care nu ne-a înzestrat cu materie primă exportabilă, ne forţează să fim creativi: covoarele, hainele gata, mobila de interior şi jucăriile ne califică pentru această poziţie din clasament. Et voilà!

Concluzia acestei investigaţii este următoare: Moldova are nişte rezultate bunicele la capitolul inovaţii care însă nu-s nici în virtutea, nici în pofida eforturile depuse. În această privinţă se poate presupune că eficienţa Moldovei în câmpul inivaţiilor este noroc chior şi că mărimea acestei variabile putea fi oricare. Însă această concluzie nu duce necăieri. Concluzia care ne-ar conduce undeva ţine de uniformizarea inputurilor în inovaţii.

Soluţia care se vede la orizont este reforma mecanismului de finanţare a sectorului cercetării şi inovării (omeneşte vorbind, demonopolizarea ştiinţei) şi orientarea acesteia către universităţi. Însă noi ne mişcăm şi orizontul se mişcă odată cu noi. Soluţia sugerată reprezintă mărul discordiei din proiectul Codului Educaţional şi motivul pentru care acesta nu este aprobat în Parlament. Codul lui da Vinci a fost dezlegat de Dan Brown. Codul educaţional – deocamdată nu.

Altă revelaţie reprezintă bunurile creative. Dacă covoarele, hainele şi jucăriile sunt “fişca” noastră, poate că e cazul să canalizăm eforturile (educaţie, cercetare, infrastructura calităţii) în acest domeniu? Şi să nu mai visăm la Silicon Valley?