De ce? Păi pentru că mă simt extrem de incomod cînd se aduce în discuţie subiectul banilor şi lumea din jurul meu face ochii mari cînd aud cîţi bani cheltui eu în zi. Şi mai este şi chestia asta, după care toţi cred că sunt un copil stricat şi alintat doar pentru că părinţii mei îşi permit. Dar mă simt şi mai incomod atunci cînd văd oameni din jurul meu care nu-şi pot cumpăra anumite chestii şi devin patetici, vorbind despre lucruri simple ca de nişte valori general-umane.
Îmi plac oamenii care intră într-un magazin, scot din frigider o sticlă cu apă normală (cum poate omenirea să bea apă dulce??) şi apucă nişte prăjituri de pe un raft, nişte pesmeţi şi chestii, merg la casă şi achită, şi apoi părăsesc magazinul. Fără să facă din asta mare chestie, fără să complice lucrurile, fără să calculeze cît au cheltuit şi cît le-a rămas, pentru că, după părerea mea, lucrul cu banii trebuie să decurgă relaxat.
Sau chiar dacă nu-ţi permiţi unele chestii, crede-mă, nimeni nu vrea să audă de asta. Dacă cineva te întreabă "hai în oraş" spune că nu poţi, nu spune "eu n-am atîţia bani ca tine fa", e ridicol, patetic şi nesimţit, toate odată.
Nu vreau să fiu considerată o mare ipocrită şi materialistă, dar asta e, îmi plac oamenii care au o atitudine libertină faţă de bani, care sunt relaxaţi fie îi au, fie nu îi au. Nu "BĂĂi paţani iaca ieri o fost zîua mea şi tata ne-o dat tuhma 500 de lei bleaaa". La urma urmei banii sînt doar nişte hîrtii, întotdeauna mă simt incomod cînd se discută despre chestia asta, pur şi simplu nu e de bun-gust.
Gata.
