Când scriem SAR și când scriem S-AR

În acest articol vom examina o altă pereche de omofone  care produce dificultăți la scriere. Este vorba de ortograma SAR și S-AR.  Scriem SAR fără cratimă, deoarece este un cuvânt cu sens deplin. Este verb la timpul prezent , modul indicativ, pers. I singular și a III-a plural.

De exemplu:

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. (2Samuel 22:30)

Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului. (Plângerile lui Ieremia 1:5)

În ziua aceea voi pedepsi și pe toți cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie și de înșelăciune casa stăpânului lor. (Țefania 1:9)

Scriem S-AR prin cratimă , căci se rostesc două cuvinte într-o singură silabă: s-pronume reflexiv, forma neaccentuată și ar-verbul auxiliar a avea care ajută la formarea modului condițional.

De exemplu:

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. (Psalmul 46:1-2)
Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, daca s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși? (Luc.9:25)

Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin. (Ioan.21:25)