Migdalul (Amygdalus communis L.) se cultivă pe suprafeţe foarte mici în ţara noastră, fructele lui sânt folosite de un număr redus de consumatori. Având o mare valoare alimentară şi terapeutică, migdalele trebuie să deţină o pondere mai mare în consumul populaţiei.Fructul Migdalului (migdala) este o drupă cu mezocarpul (coaja verde) necomestibil. Cânt fructul ajunge la maturitate, mezocarpul crapă, apoi se zbârceşte şi începe să se usuce treptat. De la crăparea mezocarpului până la zbârcirea lui sânt necesare 10-15 zile, perioadă în care fructele trebuie să rămână pe pom. Dacă migdalele se culeg mai devreme, miezul lor se zbârceşte. Sezonul de recoltare a migdalelor durează din ultima decadă a lunii august până la sfârşitul lunii octombrie.La migdalele cu coaja subţire şi fragilă, miezul (sămânţa) deţine 40-63% (în medie 50%) din greutatea migdalei, iar la cele cu coaja groasă numai 20-27%.Miezul migdalelor dulci conţine: apă (3,2-5,5%), grăsimi (33-70%), substanţe proteice (15-37%) de natura celor din carne şi ouă, săruri minerale, vitamine, etc. Substanţele proteice din migdale fac parte din grupa globulinelor. Globulina specifică migdalelor este amandina. În compoziţia ei intră o serie de aminoacizi deosebit de importanţi pentru organismul uman, şi anume: glutamina, asparagina, arginina, izoleucina, histidina, alanina, fenilalanina, prolina, lizina, tirozina şi valina.Sub raportul conţinutului de substanţe proteice, miezul de migdale depăşeşte sensibil pe cel de nuci şi de alune. De asemenea, el este bogat şi în substanţe minerale. Conţinutul de potasiu al miezului de migdale este de circa 700 mg la 100 g, iar cel de fosfor de 450 mg (apropiat de al nucilor), magneziu conţine 255 mg la 100 g, aproape dublu faţă de cel al nucilor (132 mg) şi alunelor (150 mg). De asemenea, migdalele conţin de peste două ori mai mult fier (4,4 mg la 100 g) decât nucile (2,1 mg).Valoarea calorică a miezului de migdale este de circa 606 kcal la 100 g. Miezul de migdale nu râncezeşte, chiar dacă fructele se păstrează peste 10-12 ani.Migdalele pot fi dulci sau amare. Seminţele de migdale amare, fiind foarte bogate în amigdalină, sânt toxice. Consumarea a 10-12 seminţe de migdale amare este periculoasă pentru om. Numai miezul de migdale dulci este comestibil.Fiind foarte nutritiv şi remineralizant, miezul de migdale dulci este indicat în cazuri de sarcină şi alăptare, de hipogalacţie, demineralizare (tuberculoză), creştere, convalescenţă, anemie, astenii fizice şi intelectuale (este reechilibrant nervos). De asemenea este eficace în tratarea ulcerului gastric şi a gastritei hiperacide, deoarece uleiul de migdală formează o peliculă protectoare (pansament) pe pereţii stomacului, în timp ce proteinele neutralizează parţial acidul clorhidric din sucul gastric; concomitent se reduc secreţiile excesive de pepsină şi sporeşte tonusul tubului digestiv. Având efect laxativ, emolient, hemostatic şi constituind un antiseptic intestinal, miezul de migdale dulci dă rezultate bune şi în cazuri de fermentaţii şi putrefacţii intestinale, inflamaţii şi spasme ale stocului şi intestinelor (enterite, enterocolite), hemoragii nazale (epistaxis), afecţiuni hepatice şi renale, etc.Laptele de migdale dulci este recomandat copiilor şi convalescenţilor. Pentru copiii sugari poate înlocui laptele matern. Se prepară din 50 g miez de migdale dulci şi 50 g miere de albine la 1 litru de apă. Pentru a-l pregăti, se înmoaie miezul migdalelor dulci timp de câteva minute în apă călduţă, apoi se îndepărtează tegumentul seminal (pieliţă), se pisează cu puţină apă rece, pentru a obţine o pastă, se diluează pasta cu restul apei (care a fost fiartă în prealabil), se strecoară printr-un tifon fin şi se amestecă cu mierea dizolvată. Acest lapte se poate folosi contra spasmelor, a inflamaţiilor stomacului, intestinului şi căilor urinare, a palpitaţiilor şi acceselor violente de tuse.Uleiul de migdale dulci, în cantitate de 10-15 g pentru copii şi de 60 g pentru un om adult, este uşor purgativ (consumat dimineaţa, pe nemâncate). În amestec cu ulei de nucă, în părţi egale, şi cu o infuzie din paie de ovăz, uleiul de migdale dulci înlesneşte eliminarea calculilor urinari. Câteva picături de ulei de migdale, puse în ureche, la culcare, redă timpanului supleţea (în caz de otalgii, adică de dureri în urechi).Miezul de migdale dulci poate fi consumat şi de diabetici.Decoctul din coaja sâmburilor de migdale este indicat în tratarea aterosclerozei.Infuzia din frunze de Migdal calmează tusea.Sursa: "Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică", de Mihăescu Grigore, 1992