Noi, femeile

Sunt doua tipuri de femei: femei care nu suporta alte femei si, respectiv, femei care suporta alte femei.

Cat am fost tanara, cu creier si o suvita de par verde, faceam parte din prima categorie. In clasele mari prieteneam, normal, doar cu baietii. Pe fete le consideram niste curci. Uneori ma intrebam chiar “cine naiba le-a facut atat de proaste, neindemanatice si invidioase?”. Cine le-a dat o inima atat de mica si un respect de sine atat de minuscul, incat sa se multumeasca cu resturi de pe masa mea?

Apoi am crescut. Prima dragoste. A doua dragoste. A treia dragoste. Nervi. Calmante. Nunta. Sarcina. Nastere. Nopti nedormite. Eu cu 20 de kg. mai lata. Neincredere. Frica. Oboseala. Depresie. Am trecut in cealalta categorie. Am inceput sa iubesc femeile. De aceea ca mi-am dat seama ca sunt tot atat de curca. Tot atat de slaba, neindemanateca, proasta si de multe ori invidioasa. De aceea ca nu am cum fi altfel. De aceea ca sunt femeie. Si nu sunt barbat. Si tot atunci mi-am seama ca nu mai vreau sa prietenesc cu barbatii. Ca, de fapt, cu ei nu poti prieteni. Deoarece pentru ei oriucm vei ramane “o fata” – un inamic care trebuie anihilat, o cetate ce trebuie luata cu asalt, o manusa ce trebuie incercata, un punct pe o lista. Si doar dupa ce punctul va fi bifat, vei fi lasata la masa lor.

Eu tin cu femeile. Si da, tin cu ele chiar si atunci cand ele nu au dreptate. De aceea ca vreau sa tin cu ele. De aceea ca eu stiu cum ele gandesc, cum adorm noaptea, cum urla de durere atunci cand sunt inselate, cum uita sa manance cand se indragostesc, cum isi plang sufletul atunci cand barbatul decide ca singur ii va fi mai bine. Eu tin cu ele, de aceea ca stiu cum iti vine sa omori toti barbatii si tot personalul medical atunci cand incep contractiile. De aceea ca doare. Doare atat de tare ca juri in fata lui Dumnezeu ca daca te mai atinge vreodata un mascul ii tai toata gospodaria. Atunci o vrei doar pe mama langa tine. Sau pe sora medicala cu piept mare, care sa te apuce de mana si sa te lase sa-ti pui capul pe leaganul ei. Atunci vrei femei in jurul tau. De aceea ca numai ele stiu cat de tare trebuie sa te incordezi, sa vrei, sa poti, sa impingi, ca sa scoti omul cela din tine.

Eu iubesc femeile. Iubesc neincrederea lor. Tendinta lor de a exagera. De a analiza lucruri lipsite de importanta. Eu le iubesc atunci cand sotii le parasesc, doarece stiu ca asa e mai bine. Eu plang alaturi de ele atunci cand ei nu suna. Eu beau la greu de dimineata impreuna cu ele, atunci cand asa trebuie. Atunci cand toate celelalte solutii au fost epuizate. Eu nu ma supar atunci cand escapada noastra intre cucoane a iesuat, de aceea ca ei sunt mai importanti. Si pentru ei noi suntem in stare sa amanam orice. Chiar si rotirea Pamantului. De aceea ca eu voi face exact asa.

Eu le iubesc. Eu fac parte din acest trib. Si nu vreau sa fie altfel.