Despre esenţa sufletului rus… sau cum au decis 133 de ruşi să sară într-o zi de pe un pod

Rușii sînt un popor enigmă, un neam pe care nu a reușit să-l înțeleagă nimeni. Oricît de mult au încercat-o străinii, și de multe ori chiar ei înșiși, nimeni nu a putut explica pe deplin specificul acestui popor.

Esența spiritului rus poate fi explicată doar prin prisma noțiunilor de spațiu și timp, or în cazul Rusiei vorbim despre o experiență istorică, politică, religioasă și geografică destul de complexă.

Probabil că anume aceste realităţi au generat un sîmbure de maximalism rus cu elemente de nihilism reflectat în viața de zi cu zi prin acele sclipiri de comportament irațional pe care nu le poate înțelege nimeni.

Poporul rus nu poate fi încadrat în teoreme, el nu este nici bun nici rau, el este pur si simplu diferit, altfel. ”Умом Россию не понять, aршином общим не измерить” spunea Fiodor Tiutcev în una din poeziile sale.

Adică Rusia nu poate fi cuprinsă cu mintea și nu poate fi măsurată cu acelaşi etalon. De aceea poporul rus este în continuare un mister. Una din cele mai mari probleme ale rusului de rînd este energia fără vector.

Oamenii nu au țel spre care să-și canalizeze energia. Imaginați-vă o petrecere rusească în care toată lumea se simte bine, iar la un moment dat unul din petrecăreţi hotărăşte să ridice distracţia la un alt nivel.

“Ia să mă duc eu acasă după puşcă?” hotărăşte el. Astfel de decizii nu pot fi explicate rațional și poate că anume așa se explică pleiada de filmulețe de pe net în care îi vedem pe ruși în ipostaze care mai de care mai ciudate.

Ce l-ar face pe un om obișnuit să sară de pe un pod legat doar cu o frînghie? Adrenalina, senzațiile tari? Dar pe 133 de oameni? Imaginați-vă ce efort de mobilizare presupune acest lucru.

Oamenii aceștia s-au organizat în așa fel încît într-o zi caldă de vară să poată face acest gest nebunesc. Sau poate că întîmplarea i-a adunate pe toţi acolo, iar unul din ei a zis: “oare ce ar fi să sărim în grup de pe pod?”. Şi au sărit…

Mă gîndesc uneori ce realizări am atinge dacă ne-am folosi energia în direcția potrivită. Am fi uitat probabil demult de astfel de probleme precum bolile incurabile, resursele limitate, suprapopularea şi încălzirea globală. Poate că mă înșel.