Fashionisme

Fiecare dintre noi are o persoană a cărei părere are o greutate considerabilă atunci când vine vorba de luarea unei decizii, oricât de nesemnificativă ar fi aceasta. Indiferent de gradul de prietenie care vă leagă, de natura relaţiilor existente între voi, există persoane cărora aţi vrea să le auziţi părerea. În materie de stil, una dintre părerile care contează mult pentru mine este cea a Lorinei Bălteanu, pe care o întâlnesc foarte rar la Chişinău şi nici nu sunt în măsură să spun că este prietena mea, dar să mă aflu pentru câteva ore în preajma Lorinei e pentru mine o binecuvântare. Eu nu fac niciodată cu exactitate ceea ce spune ea, ea nici nu se aşteaptă să-i urmez întru totul sfaturile, mie îmi place s-o ascult, ea nu ezită să-mi împărtăşească viziunile şi părerile sale. La unele dintre vorbele ei ajung mai târziu, despre altele ajung să înţeleg că au fost provocări care să mă facă să înţeleg până unde sunt capabilă să merg, care sunt cleştele şi frânele ce mă ţin în loc. Bine, în rarele noastre întâlniri mai vorbim şi despre teatru, ziare, reviste, jurnalişti, artă pălastică şi literatură.

De vreo doi ani eu sunt înnebunită după rochii. No, sunt o fiinţă rezonabilă, eu cheltui decent pentru stofă şi am şi norocul de o croitoreasă de nota 100. Dar într-un an şi jumătate mi-am cusut la ea 12 rochii. M-am dus cu ele la Lorina să mă ajute să-mi aleg bijuteriile potrivite. Nu ne văzusem de mult timp şi credeam că explozia de culoare din garderoba mea o va surprinde. S-a uitat la mine ca la o extraterestră, a bodogănit vreo 15 minute dspre complexele şi frustrările noastre moldoveneşti (timp în care eu nu-mi puteam rupe privirile şi nici atenţia de la bijuteriile din vitrine, sertare…) şi, deşi a găsit pentru fiecare ţinută ceva potrivit, ei i-au plăcut doar patru dintre rochiile mele, doar acestea erau deosebite. Apoi mi-a spus că noi, femeile, nu trebuie să investim în rochii, ci în accesorii. Rochiile trebuie să fie pânze pe care se desenează restul tabloului, acestea e de dorit să fie uni şi, ideal – în alb, negru sau bej. Că nu rochiile trebuie să ne scoată în evidenţă, ci noi pe ele, că avem în şifonier sute de rochii pestriţe şi nici o cămaşă albă sau neagră, cu ajutorul căreia, însoţită de bijuterii fanteziste, am putea realiza o ţinută rafinată… Asta eu nu am bijuterii fanteziste? Da’ eu sunt cămară de bijuteiri fanteziste! Iată însă că nu am nicio cămaşă albă, cum de s-a priceput?

Eu nu sunt o fashionistă înrăită, dar nu pun pe mine nimic a lehamite. Nu fac eveniment din hainele mele, dar sunt pedantă în alegerea ţinutelor mele şi ale Smarandei, dacă nu mă simt bine în ele, nu mă mai pot concentra la lucrurile cu adevărat importante din viaţa mea. Recunosc, de multe ori mai dau cu bâta-n baltă şi nu am altă alegere decât să strălucesc prin inteligenţă, dar cui nu i se mai întâmplă?

Mi-am pus la loc garderoba, mi-am luat cerceii şi colierul şi m-am despărţit de Lorina. În mai şi iunie mi-am purtat comorile pestriţe, iar din iulie am cam început să trag cu ochiul după rochii albe. Mi-am luat una de la ZOutlet la un preţ mai mult decât rezonabil. Apoi ochii au început să caute fuste, nu, nu din cele de inspiraţie boho chic, mi se strepezesc ochii deja de ele, chiar dacă sunt foarte feminine, dar le văd la fiecare pas în toate culorile şi nu-mi surâde ideea să mă pierd în această mare de fuste maxi. Ochii mei însă s-au oprit la fusta perfectă: bej, din bumbac, cu aplicaţii din dantelă manuală.

Şi acum credeţi că sunt în căutarea cămăşii perfecte? Nu încă. Am găsit altă soluţie, tricourile de la Mândra Chic, care la sfârşitul lunii iunie au fost lansate şi la Chişinău. Sunt din bumbac şi au decupaje din horboţică, prosoape, broderii executate de meşteriţele bătrâne din România. Doina Cernavca m-a îmbolnăvit de ele şi acum mă tratez în căutarea celui făcut anume pentru mine şi pentru sufletul meu. Poate vă găsiţi şi voi tricoul pereche la Leogrand, la RoConcept multibrand boutique. Eu cu Smaranda am încercat câteva şi am rămas cu inima de dor în ele.

Astfel se explică şi doza mea exagerată de exhibiţionism cu poze în tricou pe facebook de zilele astea. Inscripţiile: „Muiere cuMinte”, “Mică, dar făloasă” şi „Umblu brambura”, dar e tare dificil să mă opresc la un singur mesaj.