Scrisoare deschisa catre Omul cu Cap Patrat

Mi-e dor de tine. Uneori merg pe strada si parca cineva ma ajunge din urma si-mi aplica un par in moalele capului. Pe par sunt taiate cu un varf de cutitas initialele tale.

Sau, de exemplu, pedalez pasnic intr-un satuc olandez, alaturi de ditamai baietan de 2 metri, blond, cu ochi albastri, dulce, ca gofrele lor umplute cu zahar topit si simt ca pierd cararea, ca sunt gata sa ma prabusesc in canal, de aceea ca tu, tu ai aparut in capul meu, ca un hot de cirese in plina livada.

Mi-e dor de tine. In fiecare zi. Si m-am invatat deja sa-mi amagesc dorul. Sa-l duc cu bombonica. Sa-i fac promisiuni. Sa-i soptesc dulce. Numai sa ma lase in pace. L-am alintat. I-am cumparat tot ce si-a dorit. L-am plimbat prin lume. I-am facut cunostinta cu oameni interesanti. L-am leganat. L-am lasat sa adoarma pe sanul meu stang. Doar sa nu fie atat de rau cu mine. Sa ma apuce si el de mana. Sa ma mangaie pe spate. Sa ma cuprinda. Sa vrea sa bea dimineata cafea cu mine. Sa ma sarute dulce pe gura.

Mi-e dor de tine. Atat de mult, incat am renuntat sa-ti mai vorbesc. sa-ti dau de inteles. Sau sa fiu cat se poate de explicita.

Mi-e dor de tine. si daca te-as vedea in strada, m-as ascunde dupa primul colt. Numai sa nu ma vezi cat de ridicola si balbaita pot fi. De aceea ca mie nu-mi place sa fiu ridicola in ochii tai. De aceea ca am vrut intotdeauna sa te impresionez. Chiar si atunci cand sunt beata.

Mi-e dor de tine. Si daca m-ai chema la orice ora de zi sau de noapte, as veni. Mi-as aduna gandurile, as pune zambetul meu rautacios, mi-as ascuti limba, gata sa fac din tine carne tocata si as iesi din casa cu inima cat un ocean inainte de furtuna.

Mi-e dor de tine si vreau sa-ti fie si tie dor de mine. Desi, nu-ti pot promite nimic. Nici macar pe mine.