”Cand imi plec” , V.Micle

Cand imi plec fruntea pe mana

 Fuge gandul meu pribeag

 Si ma cred ca-ti sunt stapana

Tie, vecinic mie drag.

 Si mai cred, ca altadata,

 Ca tu mie te inchini,

 Si cu inima-ntristata

 Greu, de dorul meu suspini.

 Atunci cate sunt in luna,

 Cate-n stele si povesti

Trec prin mintea mea nebuna

 Socotind ca ma iubesti.

 Dar tresar… si de pe mana

Ridicand fruntea incet,

Eu din visu-mi de stapana

 Trista roaba ma destept.

…mai frumos, si adevarat .. nu s-ar fi putut spus…