EMIGRAȚIA CA ȚAP ISPĂȘITOR
Renato Guttuso, La VuccirìaDacă țara s-a pustiit și multe pământuri au rămas împărăginite, e vinovată emigrația. Uite, ar fi fost suficient ca oamenilor să li se interzică a pleca peste hotare și țara ar fi rămas ca o grădină frumos îngrijită. Dar oare nu ne putem imagina ca pământurile să rămână neprelucrate chiar dacă oamenii rămân la casele lor?
Dacă există un număr considerabil de copii cu probleme psihologice și sociale, este vinovată emigrația. Oamenii au plecat în străinătate lăsându-și copiii de capul lor, fără un sfat și o vorbă bună la timpul potrivit. Dar oare le-ar fi fost mai bine acestor copii dacă nu ar fi avut o bucată de pâine pe masă, dacă nu ar fi avut bani ca să-și cumpere haine și cărți de școală? Dacă nu ar fi putut să urmeze mai apoi niște studii universitare, cum au și făcut foarte mulți?
Dacă nu avem suficienți medici și profesori buni, e iarăși emigrația vinovată. Nu salariile mici ale medicilor și profesorilor.
Și dacă are loc paradoxul ca populația țării să descrească în timp ce natalitatea crește, apoi tot emigrația e de vină! Pentru că tinerii părinți, imediat ce-și dau seama că odraslei lor nu-i surâde nicio perspectivă în Republica Moldova, își fac bagajele și emigrează! Pentru ca să dea un viitor asigurat copilului și să nu-l lase la cheremul medicilor și învățătorilor moldoveni.
Dar vina cea mai mare a emigrației este aceea că a distrus familiile. Femei căsătorite care și-au lăsat bărbații de dragul unor străini bogați. Bărbați care s-au dus la lucru hăt în fundul lumii în Iakutia, unde a-nțărcat dracul copiii și unde tot dracul i-a făcut să uite de draga de nevastă de dragul vreunei rusoaice dezmățate. Iată de ce o cunoștință a mea pronunța Iakutia înlocuindu-l pe k cu f. Mari familiști, moldovenii se înduioșează foarte repede când e vorba de stricarea familiilor, făcându-se a uita că Iafutia le era foarte cunoscută și înainte de a fi emigranți.
Și deci, cu aceste argumente emigrația este deplânsă. Sunt scriși în primul rând chilometri de poezii lacrimogene despre despărțirea de vatra strămoșească, de copilași și părinți. Apoi romane iarăși mustind de dor și jele și frustrări. Apar filme. Am văzut „Arrivederci” de Valeriu Jereghi. Nu zic că nu vorbește și despre niște adevăruri. Dar este prea lacrimogen. De curând a apărut în Italia o piesă de teatru, „Oameni ai nimănui”, care reia același subiect al emigrației, îl întoarce pe față și pe dos pentru a stoarce spectatorului vreo lacrimă sau eventual vreun hohot de râs. Asociațiile moldovenești din Italia promovează aceste producții cu dragă inimă, organizează discuții pe marginea lor, bat alarma cu privire la efectele negative ale migrației, atenționează opinia publică asupra sorții copiilor rămași acasă singuri. Bravo lor. S-o facă, dacă le place ori dacă le convine.
Eu însă știu una. Emigrația ne-a aruncat în mijlocul popoarelor lumii și ne-a făcut să cunoaștem o viață nouă, limbi noi, idei și culturi noi. Timpurile noi au venit peste țara noastră ca o furtună. Au zguduit din pace adâncă ale lumii începuturi, cum zicea Eminescu. Ne-au trezit din moleșeala patriarhală. Au trecut prin foc și sabie datini, obiceie, folclor. Ne-au făcut să vedem cu alți ochi cântecele de pahar, manelele, pomenile de la înmormântări, borșul din farfurie, covoarele de pe jos și cele de pe pereți. Sunt sigur că emigrația ne va moderniza și ne va face mai performanți. Nu mă faceți să râd cu stricatul familiilor și copiii abandonați. Cei care s-au iubit cu adevărat se vor iubi în ciuda tuturor distanțelor și despărțirilor. Superficialii care n-au avut mari valori, nici nu riscă să le piardă, se vor întorloca și se vor despărți cu ușurință. Pagubă-n ciuperci! Părinții responsabili, chiar dacă pleacă în străinătate lăsându-și copiii, au grijă să nu le lipsească nimic și nu se lasă în nădejdea asociațiilor care să le organizeze o întrevedere via skype cu copiii lor. Pe cei iresponsabili însă nu-i va putea salva nimeni. Emigrația e un bine, emigrația e ca dumnezeu – dacă nu exista, ar fi trebuit inventată!
Și nu emigrația, dar sărăcia e răul cel mai mare. Citesc în „La Repubblica” ( http://inchieste.repubblica.it/it/repubblica/rep-it/inchiesta-italiana/2012/07/05/news/turisti_del_sesso-38570311/) că Republica Moldova e țara care atrage foarte mulți așa-ziși turiști sexuali italieni. Don Cesare Lodeserto, președinte al fundației Regina Pacis de la Chișinău denunță că multe agenții turistice organizează călătorii cu prestații sexuale incluse în preț. Funcționează așa: agenția, contactată de clientul din Italia, oferă formal numai apartamentul, dar de fapt în pachetul de servicii este inclusă și prostituata, de multe ori minoră. Dar ce să zicem de părinții tailandezi ori africani care își vând feciorii și fiicele pentru 5 euro unor îmbuibați perverși occidentali? Mă tem că s-ar putea să fie și pe la noi aceste fenomene rușinoase. La noi, zic, pe plaiul nostru mioritic, nu printre emigranți. Vedeți? Aici e buba. Sărăcia te găsește în țara ta, unde te apără constituția ta și poliția ta, și te face neom. Emigrația nu e decât un mijloc de a combate sărăcia. Și anume sărăcia este adevăratul pericol și cea mai mare rușine. Iar pentru a nu ajunge să-ți vinzi organele interne ori copiii, pentru a nu te lăsa abrutizat de sărăcie, trebuie să te îmbogățești. Prin toate mijloacele permise, fie în țară, fie peste hotare, fără a te uita la chemările patriotice de doi bani și la moralismul fățarnic al celor care îi condamnă pe cei care au izbândit. Și fără a te lăsa înduioșat de sirenele literaților care scriu despre emigranți. Uitați-vă, unii din noi au ajuns departe! „Corriere della sera” scrie despre Alina Cojocaru, Alina Somova, Maria Cochetkova, Dinu Tamazlâcaru, care dansează pe scene înalte. Din fericire, nu ne zboară niciun Predator de asupra capului, iar țintașii americani de pe helicopterele Apache nu ne iau în vizorul lansatorului de rachete, fredonând sub nas vreo melodie country, așa cum se întâmplă cu globalizarea în curs din Afganistan. Nu, noi avem norocul de o globalizare blândă. Așa că înainte, băieți! Veți câștiga în luptă gloria de a fi bogați.
După care vă rămâne doar un singur dușman de învins: perversiunile, plictiseala și kitch-ul.
http://www.timpul.md/ http://www.dilemaveche.ro/ http://www.saptamina.md/
Sursa
2012-07-09 17:09:00