Sărac e omul cu avere, sărac e sufletul său mic. Bogat săracul în durere, sătul de-o viaţă de nimic. Bogatul, osul îi aruncă, După-nfruptarea-i copioasă. Săracul pentru a sa muncă, posteşte-n lacrima-i sfioasă. Pe banca spovedaniei s-apleacă, Bogatul mândru şi fălos. Săracul plânge-n tuse seacă, Trist, cuminte şi evlavios. Păcatul îi acoperă pe ambii, putregai sunt ambii, Lut. Mântuirea-i pentru unul, Care-a plâns, şi l-a durut.