…cum m-am simtit cel mai fericit om de pe glob.

Dear readers,

Ieri am stat cu prietena mea intr-un glob din London Eye si am privit intreg orasul. Ieri am realizat ca ma aflu pe coperta cartilor mele vechi de engleza. Ieri am simtit ca sunt tinara, puternica si ca viata abia s-a inceput.

Aflindu-ma in cel mai inalt punct am reusit sa pling pentru prima data de bucurie. Acea senzatie de fericire pura pe care aproape o poti compara cu o slabiciune. Cind deja ai depasit momentul de hyper-excitement si simti acea satisfactie aproape ireala.

Cind m-am pornit in Anglia m-am programat ca o sa fiu atit de putin ocupata incit o sa scriu in fiecare zi pe blog. Si sincera sa fiu, ma bucur atit de mult ca s-a intimplat exact opusul.

Am cunoscut oameni cu viziuni foarte diferite ale mele, cit si oameni cu care practic ma identific in tot.

Am facut parte dintr-o societate plina de amabilitate si umor si am cutreierat in lung si in lat orase fermecatoare precum Brighton si Londra.

Mi-am demonstrat mie insumi ca pot fi responsabila si ca independenta mea deja e iminenta.

Am trait in doua saptamini o varietate intreaga de senzatii aproape straine mie.

Mi-am dat seama ca anii astia sunt cei pe care ii voi tine minte mereu si ca nu e momentul sa ezit sau sa ma indoiesc de ceva.

In London Eye m-am simtit cel mai fericit om de pe glob. Mi-am pus o dorinta simpla: ca viata mea sa continue sa fie cel putin la fel de perfecta ca acum.

Urmeaza sa postez fragmente din calatoria mea. Imi cer scuze de pe acum pentru tonul mega-excited pe care o sa-l aiba. It’s just that I feel so great.

Lots of Love, Lily.