Făt-Frumos sau… totuşi Laur-Balaur?!

A fost odată, ca niciodată… Că de n-ar fi… N-am vedea la TV aceste „coincidenţe” stranii. Mă refer aici la coincidenţa arestului lui Vladimir Volcov cu dezvăluirile şocante făcute cu doar câteva zile înainte de acesta pe marginea corupţiei din sistemul implementării proiectelor europene la frontieră.

Ei bine, nu pot să mă pronunţ cu certitudine pe marginea dezvăluirilor făcute de Volcov, or aştept şi eu să văd probele la care s-au referit participanţii la conferinţa de presă. Mai ales că e în vogă la noi să faci trimitere la prezumţia nevinovăţiei, care de altfel e la fel de valabilă în privinţa acuzaţiilor aduse directorului de la ex-Serviciul de Grăniceri şi generalului dela M.A.I., ca şi în privinţa acuzaţiilor aduse, pe principiul reciprocităţii, de către M.A.I. lui Volcov. La fel nu cunosc la care funcţionar dela Vamamoldovenească, numele căruia începe cu „B” şi se termină cu „alichi” se face trimitere în corespondenţa lui Volcov cu Revenco. Însă ce bate la ochi… fiţi de acord că este această coincidenţă a arestului său cu dezvăluirile făcute cu doar câteva zile înainte.

Poate că urma să tratez ca atare coincidenţa despre care e vorba în motto-ul de mai sus. Asta dacă n-aş fi trăit şi eu în propria-mi experienţă asemenea „coincidenţe”, care şi mi-au aprins la contemplarea ştirii cu pricina un sentiment clar de déjà vu.

Am văzut cum au „coincis” perfect dezvăluirile pe care le-am făcut pe marginea modului perfid de preluare a schemelor implementatela Vamăde fosta guvernare, de către noua conducere, de data asta liberală şi democrată, cu citaţii dela M.A.I. şi procuratură.

Asta ca să nu mai vorbim de cazuri mult mai recente, când postarea pe blog a unor informaţii pe marginea jocului de poker pe care-l joacă la frontieră guvernanţii noştri a „coincis” cu invitaţia (aş fi vrut să scriu citarea legală, dar nu pot) pe care am primit-o dela DirecţiaInvestigareaFraudelor a M.A.I. Culmea, am fost „invitat” la o discuţie „prietenească”, pentru ora 12.00 (!), când toţi funcţionarii publici au în mod normal pauză de prânz, chiar de către şeful Secţiei CONTRABANDĂ (tare m-a mirat denumirea subdiviziunii, dar e bine cel puţin că nu se voalează guy-ii). Acesta este, iarăşi prin „coincidenţă” şi fratele şefului Direcţiei Securitate Internă a Serviciului Vamal. Nu mai puţin interesantă este şi „coincidenţa” cu faptul că acesta se spune că ar fi cea mai probabilă candidatură la funcţia de şef al „Miliţiei” de Frontieră, „născută” la 1 iulie sub M.A.I-ul care la fel de probabil va fi condus în scurt timp de către altcineva decât Roibu (cine a văzut ultimele mele articole ştie cam despre cine e vorba).

„Şeful” în cauză încercă să „lipească cu muci” un material operativ, în care se vede foarte clar tentativa de intimidare a mea. Materialul în cauză ar avea la bază informaţii primite de M.A.I. în mare taină de la un misterios „stukaci” (citată) şi tare „sper” să nu fie vorba în acest sens de cineva de la instituţia în care activează fratele sus-numitului.

Poate credeţi că e gata cu… „coincidenţele”? Poate am traversat eu recent frontiera pela Costeşti-Stâncacu vreun TIR de ţigări, sau poate pela Cahul-Oancea, cu vreo 10 tone de roşii? Poate credeţi că de aia m-au invitat (repet, nu citat legal) bravii colaboratori dela M.A.I.? Pe naiba! De sub mustăţile „miliţionerului” am aflat, că e vorba de un caz care ar fi avut loc încă în 2008 (că mult s-a mai gândit „stukaciul”!).

La un moment dat nu mai ştiam cum să-mi ascund mirarea de tupeul ofiţerului, care tot încerca să-mi atribuie cumva „informaţia operativă ultra-secretă” conform metodei combinării cozii vacii cu ştampila primăriei. Şi care totodată, deşi mi-a zis franc că e la curent în privinţa poziţiei mele civice şi calităţii mele de „scriitor” (citată, aici chiar au exagerat cu flatările), încerca din răsputeri să mă convingă că „nu de asta am fost invitat” (citată) şi că „vor mai fi invitaţi şi alţii” (citată). Asta deşi aşa şi n-am auzit răspuns la întrebările mele, de unde au numărul meu de telefon şi de ce au început examinarea „informaţiei operative” exact cu invitarea umilei mele persoane, care sper că s-au convins că „nu are treabă aici” (citată) după ce au studiat (sper) prevederile legislaţiei fiscale, dar mai ales a fişelor de post şi atribuţiilor colaboratorilor vamali. Ei cum să nu sesizezi aici, şi fără ochelari, tentativa clară de intimidare?!

Ei bine, poate şi de data asta am fost prea „obraznic”, cum m-a numit cândva un fost general comunist dela Vamă, actualmente politician, dar „bravul” ofiţer (aş pune şi aici ghilimele), după ce în prealabil a căzut de acord să-mi elibereze o citaţie legală, care ar confirma că am fost invitat pentru audieri s-a eschivat să procedeze în consecinţă, motivând că „e ora mesei şi nu e nimeni în cancelarie ca să-mi perfecteze citaţia”. Am citit prin cărţi despre asemenea practici, dar nu prin instituţii de drept, dar undeva… pe la lumea interlopă. De aia şi vroiam să iau între ghilimele mai sus noţiunea de ofiţer.

Cea mai tare „coincidenţă” însă, pe care intenţionat am lăsat-o „la desert” este legată de sfaturile pe care am început tot mai intens să le primesc (cu doar câteva zile înainte de invitaţia dela M.A.I.) de la anumiţi prieteni, ca să mai temperez puţin din incisivitatea atitudinilor mele civice şi articolelor postate pe blog, deoarece „cineva de sus” e „tare supărat” pe mine şi „M.A.I.-ul a primit indicaţii”.

În contextul acestor „coincidenţe”, ţin să le transmit „ofiţerilor” (de ce am pus ghilimelele vedeţi mai sus) dela M.A.I. că le-am înţeles şi sesizat semnalul, dar dacă nu ştiau le zic, sau dacă au uitat ţin să le amintesc că am mai trecut prin aşa ceva, atunci când mă anunţau în căutare (la fel ca acum, fără a mă cita legal), deşi participam destul de des la conferinţe de presă şi nu în stilul lui Bin Laden, dar chiar în centrul Chişinăului. Da, se întâmpla şi asta prin „coincidenţă” cu momentele în care refuzam funcţionari în epoleţi, care îmi propuneau mie şi colegilor 5 mii de dolari la fiecare TIR ca să avizăm schimbarea frauduloasă a originii cărnii braziliene importate în ţară.

Nu ştiu cum voi, dar eu de un timp încoace nu mai cred în coincidenţe, mai ales când ele sunt prea multe şi generează prea multe întrebări, pe cât de simple, pe atât şi de retorice. Nu cred nici în „coincidenţa” arestului lui Vladimir Volcov cu dezvăluirile făcute de acesta recent şi nici în coincidenţa „invitaţiei” primite dela M.A.I. „la o cafea”.

De asemenea nu mai cred în poveşti, cu Feţi-Frumoşi, altădată (prin 2007-2009) luptând pe cai albi cu balauri, raideri, monopoluri şi vameşi care „nu ştiu a da bună ziua civilizat”. Cu atât mai mult că n-am citit poveşti în care Făt-Frumos s-ar fi prefăcut el însuşi în… Laur-Balaur.