Praful s-a ales de seriozitatea de altădată a sintagmei „fete de măritat”. De măritat e un calificativ foarte incert, à consommer avec modération. Probabil că, în vremurile noastre, vârsta lui de măritat rătăcește undeva în generosul interval: 14 - 40 de ani. Indignarea mereu reactualizată că fetele își încep viața sexuală foarte (prea?) devreme poate fi adăugată, de pe acum, restului ipocriziilor. N-a fost nicicând altfel. Indiferent de nivelul lor de educație, de originea socială, de „prioritățile” creionate cu o strictețe înduioșătoare de părinți, de talentele lor latente și de lemnosul „scop în viață”, fetele își încep viața sexuală la un termen precis, și anume: cât de devreme pot. E alegerea lor. Educația nu are nici un cuvânt de spus aici, spre exasperarea puritanilor. Și a părinților geloși pe prospețimea, atractivitatea și complet depășiți de tendințele autonomiste ale odraslelor.
Cel mai comic este, însă, atunci când le auzi pe unele fete declamând - transpirate ușor pe la netedele încheieturi epilate definitiv, cocoțate monden pe efemerele tribune de-o vară, la o limonadă cu 8 lei paharul - că deși sexul nu a avut niciodată întâietate în adolescența lor timpurie, iar ele nu au fost neam curioase trupește de tainele îmbrățișării amoroase defloratoare, din niște motive ireprezentabile minții lor simple tot au făcut-o. 
Cum o fi, mă întreb inevitabil, a accepta să te fuți - tu, fată - numai și numai pentru că ți-o doinește dulce-imperativ la ureche el, marele și irepetabilul el (iar tu, firește, nu ai vrea pentru nimic în lume să-l pierzi, refuzându-l), într-unul dintre puținele clipe când un mascul (chiar și cel mai cretin) e capabil de magie? Să primim asta așa, pe negândite; face parte și asta din eternul necunoscut feminin? Adică, eu, naivul, chiar crezusem, intoxicat de cotcodăcelile lor moralizatoare despre mângâieri, preludiu, sentiment, că nu ți-o tragi chiar așa, ca și cum ai da pe gât un ceai rece. Măcar flutură puțin din gene, pune-i o palmă în piept, cere-i să-ți recite o strofă din orice (falusul trece printr-o paroxistică fază poetică înainte de a pătrunde), stinge lumina, mută-ți câinele în camera alăturată. 
Scutită de obligativitatea unei erecții (asta cade în sarcina penetrantului), adopți instinctiv și cu maximă docilitate, cum ar veni, poziția „receptivă”, confirmând și tu, astfel, clișeul că „femeia e mereu pregătită”, și aștepți forajul. Nu privești puțin în tine mai întâi, să vezi: ți-o dorești, mai poți amâna, nu mai poți, te arde atât de tare, te mână ceva irezistibil într-acolo, dacă închizi ochii poate dispare mania? Că doar nu o faci ca și cum ai sughița: hâc! pardon, iată-mă-s și înfiptă-n marele el. Cale înapoi nu-i. Acum mă iubești mai mult? Vei rămâne mai mult timp lângă mine după juisare? Fără să sforăi? Unde mai mult = ani, luni sau măcar până la zece seara.
Rafturi de cărți (precoce), cărora peste noapte le-au crescut coapse, picioare și niște muguri de sâni, se culcă icnind năuc, tinerește - neștiind ce să facă cu mâinile, fixând tavanul cu ochi opaci, cât timp marele el își lucrează abil du-te-vino-ul - cu primul golan mai insistent, disponibil să le extragă rapid din virgintate.