Avea domnie-n el, avea și ceață,
Avea amurg tîrziu și dimineață,
Avea și Dumnezeu, și iad în sine,
Avea munți de blestem și rîuri line,
De-un veac purta în ochi nemărginirea
Și să-i înapoieze fericirea
La geamul lui, se tot ruga, tristeții
Și mi-l aplaudau în cor poeții.
Avea și răni, avea și crini în ele,
Da-n trupul său plîngea un neam de jele,
Și într-o zi, pe umeri, fără știre
L-au dus cuvintele în amintire.
Plîng după el acum și-l cată-n astre
Bisericile lacrimilor noastre.
————————————–
Vă rog să intraţi acum şi aici… Şi să mă luaţi acasă!(click pe carte pentru a merge în magazinul on-line bestseller.md)
