De unde nu-i… Avem criminalişti, poliţie eco­no­mică, municipală, sectorişti; avem, dragă doamne, gardă po­pu­lară, pază de stat, sergenţi, plutonieri, maiori, colonei – băr­baţi tot unul şi unul, gata să-ţi aplice o chelfăneală cum scrie la carte, dacă te încumeţi cumva să calci pe alături sau te proţăpeşti să revii pe brazda trasată în prog­ramul de guvernare, aprobat la ul­timul congres (ştiţi dumnea­voas­tră al cui!). Mai avem, cică, armată (ciocu’ mic, totuşi, fiindcă, hai, cine vorbeşte de funie în ca­sa spînzuratului?!), departament antico… vezi Monitorul oficial, că, cică, măcar acolo ce-i în mînă nu-i minciună; şi, în fine (dar nu în ultimul rînd, bineînţeles!), nişte servicii sec… Mda, că ne ducem prea departe. Pe scurt: are cine să ne apere. Sau, mă rog, că nici asta nu-i o treabă atît de rea, dacă se aplică în doze rezonabile – cine să-l coboare, cînd şi cînd, pe Sfîntul Neculai din cui, ga­ran­tul democraţiei în tranziţie, dacă nu ştiaţi, dureros de cunoscut şi posteriorului sfătosului bunic de la Humuleşti. Şi cu toate acestea, tavarişci, oare cînd noul vechi guvern (Ba­zile, ce suflet ai avut să ne laşi?) ne va ferici şi cu o poliţie ortogra­fi­că & ortoepică? Că tare s-au mai înmulţit criminalii întru abe­raţii, gafe, pozne şi chiar prostii go­gonate – distilate de agrama­tism şi incultură, cum ar veni. Fe­rească-ne sfîntul să dea Vodă o dictare din Ţara de Sus pînă în Ţara de Jos (minus Transnistria, of course, că acolo altă… gra­ma­tică se macină la moară), că ga­ta, am umplut puşcăriile, subso­- lurile comisariatelor de poliţie şi ale asociaţiilor de locatari, plus beciurile din sectorul particular (cei rămaşi pe dinafară urmînd să fie deportaţi în patria bananelor şi palmierilor, la neamuri, potrivit lui Darwin). A făcut lege Academia şi a spus că articolul posesiv se acor­dă în gen, număr şi caz cu subs­tantivul determinat – nu, că pen­tru unii mai cu moţ n-are importanţă, ce vrea rînza lor şi perechea de circumvoluţiuni moştenită, aia fac! Acu’, ce concluzie să tragem, iubite electorat? Că mandatul scuză şi absolvă orice? Că ates­ta­rea funcţionarilor publici e ca un gard de vădană: cu borte pen­tru toţi semidocţii? Că Stati a avut, totuşi, dreptate să-şi scoată dicţionarul? Nu, nu, să nu exa­ge­răm! Pur şi simplu, şi mai ales în zilele noastre, cînd entelectuali nu glumă au ajuns să manevreze pîinea şi cuţitul, corectitudinea exprimării e ca bugetul public: un mare defiţît. Iar de unde nu-i nici… „Expresul de Ungheni” nu cere!… Erată: Birou de lucru AL mem­brilor Consiliului orăşenesc