Luni, 18 iunie 2012, a fost sărbătorită Ziua Istoricului. Şi nu sunt împotrivă deloc. Aşa cum eu sărbătoresc pe 19 octombrie Ziua Juristului, e normal ca fiecare profesiune să-şi aibă propria zi. Problema e alta – aşa cum există (pe lângă ziua juristului) Ziua Judecătorului, Ziua Procurorului, Ziua Avocatului etc., aşa e şi-n lumea istoriei – Ziua Arheologului, Ziua Muzeografului, Ziua Ştiinţei etc. Da, aţi putea replica că între prima şi a doua există diferenţe, poate chiar mari. Şi totuşi, prea multe dedicaţii... Ideea acestei postări a fost, de fapt, alta. În ziua, of scuze, "sărbătoarea" respectivă, unii într-adevăr au sărbătorit, iar alţii (într-adevăr) au lucrat. Spre exemplu, pe profilul facebook al Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei este arătat cu lux de amănunte întreaga sărbătoare. S-au ţinut discursuri, s-a cântat, s-au dat diplome, s-au felicitat... reciproc. Şi toate astea s-au întâmplat în "gaşca" marilor istorici sau mai bine zis al istoricilor-şefi. Ceilalţi au participat la organizare şi amenajare – au cărat scaune, mese, tehnică electronică, au distribuit cărţi şi broşuri, altfel spus – muncă tehnică. Cei de la USM (prin analogie), de la decan la secretar, de la lector la şef de catedră, de la masterand la doctor habilitat, au tras o beţie în codrii Lozovei. Uite aici egalitate, dar doar aici... În final, aş preciza că, totuşi, cei mai activi au fost elevii absolvenţi ai claselor XII. Chiar în sus-numita sărbătoare, au susţinut BAC-ul la Istorie. Şi într-adevăr, chiar a fost o sărbătoare a... copiatului.
P.S. Te simţi istoric, când te respectă istoricii...
