ProAdevăr

proadevar.wordpress.com

proadevar.md    

     Aceasta a fost prima culoare, ce s-a văzut la deschiderea uşii avionului lui Merkel.      Deşi, multă lume a netului s-a dat cu părerea, cică sacoul lui Merkel va fi de culoare albastră (culoarea “Europei”), aşteptările au fost date peste cap. Probabil, însuşi prim-ministrul s-a blocat la vederea culorii. Să-i fi dat vreo replică, doamnei? Nu prea cred, mai ales că în suflet, oficialul nostru are destul de mult roşu.      În schimb, Voronin a fost tare bucuros. La auzul că nemţoaica îi poartă culoarea partidului, acesta şi-a schimbat programul, ignorându-şi refuzul de a se prezenta la şedinţa comună a liderilor partidelor parlamentare. Bine dispus, acesta i-a înmânat şi o scrisoare, însoţită de câteva plângeri, referitoare la statul nostru mafiot (eh, de data asta, comunistul pare a avea dreptate).      Mai neutri au fost Ghimpu, Lupu şi Timofti. Primul s-a rezumat doar la cunoştinţe de germană, al doilea a venit cu un dar, iar ultimul cu ignorarea postdeclaraţiilor (ca de obicei).      Să fie vizita lui Merkel o reînroşire a Republicii Moldova?

Tehnico-științific am progresat enorm, dar etico-moral suntem sub concepțiile antice ale lui Confucius. Așa că, odată cu intersecția mileniilor, majoritatea profesiilor și-au impus o etică, deși, de cele mai multe ori, doar la nivel teoretic. Oricum, juriștii, medicii, profesorii, jurnaliștii, bibliotecarii, istoricii, psihologii, etc., și-au compus câte unul, ulterior încercându-se defilarea în limitele acestuia. Din păcate, sunt profesii, cu greutate socială, care și-au făcut un cod deontologic de dragul făcutului. Și dacă nu m-aș fi ciocnit astăzi cu poliția rutieră, n-aș mai fi aflat că aceștia suferă, fără dubii, de lipsa unei etici profesionale. Am căutat câteva ore, și în sfârșit, am găsit CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE AL POLIŢISTULUI. Un cod destul de vag, cu enunțarea unor obligații foarte generale și abstracte. Pe mine mă interesează un fapt anume: Cum trebuie să se comporte un inspector al poliției rutiere, atunci când oprește un conducător auto? Căci cel care ne-a oprit azi, a făcut primii 2 pași astfel: a) Bună ziua; b) Ați băut? Evident a urmat testul alcoolemiei, cu un șir de insinuări și mici șantaje – Cam miroase a băutură! Cât ați consumat? Când ați băut ultima dată? Ce ați băut? Etc… Ideea e că m-am ferit de o groapă, iar agentului i s-a părut că sunt beat. Oare nu i-a trecut prin minte înțeleptului că s-ar putea să-mi fie rău, poate am tensiune, poate am imunitatea scăzută, poate am o durere, finalmente, de dinte! Nu, el se rezumă doar la băutură… De asemenea, am găsit pe un forum (doar denumirea) – Regulamentul cu privire la serviciul patrulare al poliţiei rutiere a MAI, aprobat prin ordinul MAI nr.45 din 19.02.2002 – ce ar fi mai secretizat, fiindcă oferă mai multe informații privitor la comportamentul domnilor cu bastoane. Dacă-l aveți, v-aș ruga să mă ajutați, căci vreau să mă conving – poate totuși prima întrebare ține de băutură? Mai ales că, am menționat recent într-o postare despre dragostea moldovenilor pentru licoarea lui Bachus...    

     Alaltăieri am dat întâmplător peste un document. Erau datele şi cerinţele vizavi de Bursele „Alexandru S. Sturdza” ale Institutului Cultural Român. M-a intrigat documentul, l-am citit şi… m-am întristat.      Deşi se cere doar diplomă de licenţă, următoarele cerinţe de lasă perplex. În primul rând - proiect de curs inovator individual sau participarea la un proiect universitar inovator; şi în al doilea - 2 scrisori de recomandare, dintre care una din partea unui specialist de peste hotare.      Continuare pe http://proadevar.md/

     Am scris şi pe facebook, şi pe proadevar.md, dar fără măcar un răspuns. Am nevoie de informaţii privind echipamentul sportiv pentru ciclişti. Există vreo firmă care îl produce (confecţionează) pe teritoriul Republicii Moldova?      De ce întreb?      M-a contactat un om de afaceri italian în această privinţă. Omul are un business (cu echipament pentru ciclişti) serios în câteva state europene şi ar dori să investească şi în Republica Moldova.      Scrieţi-mi aici (la rubrica comentarii) sau pe proadevar.md@gmail.com

Încă o regulă confirmată: comuniştii preiau doar ce-i mai rău de la alţii...  Adică, nu colectează semnături pentru o dezvoltare a infrastructurii drumurilor, pentru o luptă împotriva corupţiei, pentru formarea unei comisii de verificare a justiţiei, pentru iniţiative de dezvoltare a economiei, etc. Ci, luând exemplul USL-iştilor din România, îşi propun să iniţieze un referendum privind demisia Primarului General de Chişinău, Dorin Chirtoacă. Istoria se repetă  Similar lui Băsescu, Chirtoacă a trecut un test de popularitate, în 2011, în urma scrutinului pentru al doilea mandat. A fost la circa 2 % peste contracandidatul său. Acest avantaj a apărut datorită susţinerii celorlalte partide anticomuniste (în cazul lui Băsescu anti PSD+PNL). Totodată, susţinerea celor doi (de altfel şi motivul suspendării) de către populaţie, se bazează pe iniţierea mai multor reforme ce lovesc interesele oligarhilor.  Diaspora şi suburbiile  La alegerile din 2009, Băsescu şi-a depăşit contracandidatul prin voturile diasporei, românilor din afara ţării. La alegerile locale din 2011, Chirtoacă şi-a însuşit mandatul, îndeosebi, datorită voturilor din suburbii.  Pleacă Băsescu, pleacă şi Chirtoacă  În cazul în care Băsescu va fi demis în urma referendumului, la conducerea României s-ar cocoţa o guvernare socialistă, mult mai aproape de ideile şi structurile zonei euro-asiatice (observăm deja şi atitudinea UE). În acest caz, Republica Mldova, va fi strâmtorată şi va trebui să se conformeze exteriorului, iar aşa cum Chirtoacă reprezintă un antipod al Estului, rezultatul va fi inevitabil.  P.S. Pentru mai multe postări urmăriţi http://proadevar.md/      

De astăzi sunt pe un nou cont. Am hotărât să-mi iau şi eu un .md. Avantaje, dezavantaje, rămâne de văzut... Aşadar mă puteţi găsi (citi) pe proadevar.md P.S. Celora cărora le place blogspot.com, promit să-i ţin la curent cu noutăţile...   

     Încă una dedicată colegilor de breaslă. Unui coleg pe care-l citesc sistematic, deşi uneori doar pe jumătate (sau chiar un sfert) din cauza postărilor lungi şi epuizante. Există şi situaţii (în ultimul timp tot mai multe) în care nu-i citesc postările, deoarece sunt plasate la categoria Leuca de plumb (Pamflete) – într-adevăr, după cum v-aţi dat bine seama, este vorba despre Traian Vasilcău, sau, pur şi simplu, Traianus – şi nu de aia că nu-mi plac pamfletele sau că n-am un simţ al umorului, ci din motivul abundenţei (vezi imaginea).      Pamfletul este (conform DEX-ului) o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc.      Pentru mine pamfletul e o chestie care te plasează la umbra unui scut mare în caz de replică. Da, în Republica Moldova replicile pot fi şi altfel decât verbale, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o faci pe broasca ţestoasă sau, chiar mai rău, pe struţul.      Nu insinuez că dl. Vasilcău ar fi un laş (nu-l cunosc decât din scrierile sale), dar cert e că nici mare îndrăzneţ nu e, mai ales că mereu se simte şantajat şi ameninţat (cu moartea).      În loc de concluzie, aş vrea să punctez că, atunci când promovezi sinceritatea, este nevoie de mare curaj, iar toată atitudinea ta, fie ea şi scrisă, trebuie s-o plasezi în cel mai veritabil mod şi la cel mai real standard. P.S. Republica Moldova are nevoie de cât mai puţine pamflete...

Viaţa nu ne poate face perfecţi. Tot ce este perfect aparţine unui muzeu. (Erich Maria Remarque) ***      În curând se face jumătate de an de la decesul profesorului Valeriu Cozma, directorul Muzeului Universităţii de Stat din Moldova. În această perioadă muzeul a rămas fără director, inclusiv interimar.      Momentan, muzeul are doar un angajat, un cercetător ştiinţific. Şi asta nu datorită lipsei interesului specialiştilor, ci însuşi a rectorului. Explicaţia rezultă din faptul că acest muzeu este meritul fostului rector (Rusnac), iar actualul (Ciocanu) fiind de profesie matematician, nu prea dă mare importanţă istoriei, în special muzeului.      Aşadar, după 2008, Muzeului USM i s-a dat o importanţă tot mai scăzută, ajungând de la 6 state (2008) la una singură (prezent).       O altă problema este apartenenţa subdivizionară. Încă de la momentul inaugurării s-au ivit ciocniri privitor la acest muzeu. Cei de la Facultatea de Istorie îşi revendicau dreptul istoric, iar cei de la rectorat dreptul fondării. De asemenea, muzeul a avut ba statutul de filială (instituţie istorico-muzeografică), ba statutul de laborator istorico-ştiinţific. Cert este una – mare treabă acest muzeu n-a făcut, decât unele publicaţii în interes personal. Totuşi, muzeografic, are o importanţă oarecare, deoarece cele 3 săli reflectă viaţa şi activitatea celor peste 60 ani ai USM-ului (un argument pentru a nu se distruge).      Dar marea problemă pe care vreau s-o aduc (reflect) în continuare este funcţia de director. Imediat după decesul fostului director, au început înfruntările. Aşa cum principalii candidaţi ar trebui să vină de la Facultatea de Istorie (aşa argumentează respectivii), marea bulgăreală se dă anume între aceştia. Unii sunt de părerea că Catedra Istoria Românilor este în drept să-şi numească un reprezentant al acesteia, contrar se sufocă cei de la Universală, din considerentul că primii au prea multe subdiviziuni sub administrare.      O altă parte a problemei, care a dat peste cap numirea candidaturii, a fost decesul subit al prorectorului Tudor Arnăut. Se vehicula că acesta făcea lobby pentru presupusul candidat Valentin Arapu. Acesta din urmă nu are nici măcar gradul de doctor şi, în plus, serveşte cu supuşenie intereselor longevivului şef de Catedră a Istoriei Universale, Cocârlă.       Ultimele zvonuri care au perindat lumea universitară sunt – Soarta Muzeului USM va fi hotărâtă la toamnă!      Aşteptăm... P.S. Principalele acţiuni ale noului director ar trebui să fie...

     Citeam ieri despre o ceartă a bloggerilor din România, privitor la cel mai citit blog (site). Nemulţumirea s-a pornit de la faptul că pe unul din bloguri scria – cel mai citit blog... Aici s-au aprins spiritele. Într-adevăr la un moment dat, a ajuns în fruntea ierarhiei – şi-a pus eticheta şi a păstrat-o, deşi între timp situaţia topului se schimbaseră.      Astăzi mi s-a iscat dilema – care-i cel mai vizitat site (blog) din Republica Moldova?      Răspunsul l-am aflat pe două site-uri (cataloage web) – top20.md şi metrica.md. Este interesant că ierarhia diferă total. În primul catalog, şeful este gismeteo.md (vezi imaginea) – un site accesibil direct în rusă şi care oferă mai multă publicitate decât meteo, iar pe metrica – 999.md.    Bătător la ochi este site-ul lui Dodon – moldovenii.md, care în top20 adună 377 mii de vizitatori unici şi este pe poziţia a 3-a, iar pe metrica – doar 176 mii (poziţia 10).      Nu înţeleg soarta site-ului muligambia.com, care la accesare confirmă sechestrul de către SIS.      În final, aş vrea să menţionez că nu dau o iotă pe aceste cataloage (deşi m-am băgat şi eu în top20), mai ales că vizitatorii şi vizitele şi accesările zilnice sunt adăugate pentru a rezulta sutele de mii per lună. Adică dacă ai 7 mii de vizitatori (aceiaşi) pe zi, la sfârşitul lunii vei avea peste 200 000 vizitatori unici. Totală tâmpenie... P.S. Stimaţi genii ai IT-ului, realizaţi un catalog pe înţelesul şi credibilitatea majorităţii...

     Suspendarea preşedintelui României, Traian Băsescu, a fost ultima picătură privind viziunea asupra crizei politice într-un stat. În Republica Moldova, criza politică a început în 2009, în Ucraina – în 2010 (exceptând-o pe cea din 2005), în România – în 2012 (iarăşi exceptând-o pe cea din 2007). Deci, în spaţiul nostru, la fiecare 5 ani "reînvie" criza politică. Drept urmare, peste 2 ani, în Republica Moldova va începe o nouă criză politică?!      Unii trâmbiţează dictatura şi autoritarismul, alţii – sistemul de guvernământ şi dualitatea puterii, a treia categorie – atitudinea ostilă faţă de opoziţie.      Eu trâmbiţez doar una (sigură) – divulgarea politicienilor corupţi !!!      Cunoaştem faptul că Iulia Timoşenco a fost demisă din funcţia de premier al Ucrainei în 2005 (fiind în funcţie din 2004) pe motiv de corupţie. Imediat s-au luat măsuri, a intervenit Rusia şi Europa, ca în 2007 să fie renumită în funcţia de premier. Lucrurile stau similar ş-în prezent, când aceasta stă la dubă, pe acelaşi motive, inclusiv abuz de putere, iar Europa gesticulează enervant.      În România, odată cu venirea lui Traian Băsescu, au prins contur dosarele lui Vântu, Năstase, Voiculescu etc., iar ca rezultat, ceilalţi politicieni s-au speriat că vor urma şi imediat au purces la suspendarea preşedintelui, atât în 2007, cât şi în prezent.      În Republica Moldova, începând cu 2007-2008, Voronin a început să le deschidă dosare de corupţie lui Filat, Urechean, Butmalai, Şleahtiţchi, etc., dar şi adunarea unor materiale compromiţătoare propriilor membri de partid, precum Lupu, Ţurcanu, Stepaniuc etc. Astfel, aceştia s-au unit şi l-au debarcat pe Voronin, preluând puterea.      În loc de concluzie: Nu-mi plac socialişti, nici (în special) comuniştii, dar cel mai mult urăsc hoţii şi corupţii... P.S. Nunta Anului: Vă declar hoţ şi hoţie...

     Ieri, 3 iulie 2012, grupul parlamentar liberal a propus o iniţiativă legislativă, prin care se cere sancţionarea celor care neagă deportările şi represiunile politice comuniste.      Cunoaştem faptul că Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Marian Lupu, este un opozant înrăit al diverselor manifestaţii, comemorări, expoziţii, monumente etc., ce reflectă adevărul istoric privind crimele comunismului. Mai mult ca atât, acestea le ignoră de fiecare dată. Spre exemplu la inaugurarea Muzeului Victimelor Deportărilor şi Represiunilor Politice din 13 iunie 2012, acesta a absentat, deşi atât Timofti, Ghimpu şi chiar Filat şi-au onorat responsabilitatea. Motivul invocat a fost o deplasare peste hotare.       Peste 2 zile, vom comemora un nou val al deportărilor – cel din 6 iulie 1949. Sperăm că măcar de data asta, Lupu îşi va onora funcţia şi se va prezenta alături de întreaga conducere a statului. Şi nu o va face doar de dragul prezenţei, ci cu argumentul că deportările şi represiunile politice comuniste imprimă o pagină neagră şi dureroasă a istoriei poporului nostru.      În caz contrar, suspiciunea noastră că Lupu serveşte în continuare intereselor Rusiei se va spulbera. Căci avem argumentele limbii sale "moldoveneşti" şi menţinerii statutului de membru al CSI.      În încheiere, aş vrea să menţionez că logica ultimelor acţiuni ale democraţilor mă determină să dau verdictul – iniţiativa liberală nu va fi susţinută şi adoptată... P.S. Şi nu doar de democraţi...

     În plan internaţional avem o zi a fericirii (20 martie), o zi a drepturilor omului (10 decembrie), o zi a glumelor şi a minciunii (1 aprilie), o zi a libertăţii presei (3 mai), etc. În plan naţional avem o zi a independenţei (27 august), o zi a limbii (31 august), o zi a vinului (a doua duminică din octombrie), o zi a dragostei (mă refer la Dragobete – 24 februarie), etc.      În acest context, ar fi foarte bine să avem şi o zi a Adevărului, fie naţională sau chiar internaţională.      O zi în care să spunem lucrurilor pe nume, o zi în care să recunoaştem erorile făcute şi faptele ascunse, o zi în care: - guvernanţii să-şi recunoască impertinenţele; - funcţionarii – cazurile de corupţie; - administratorii – gestionarea frauduloasă a banilor; - poliţiştii, juriştii, procurorii – protejarea unor persoane;  - jurnaliştii – parţialitatea şi subiectivismul;  - profesorii – intenţiile de şpagă; - elevii – metodele copiatului.      Această zi propun să fie sărbătorită la 1 Iulie.       Luna iulie este una mai relaxantă, majoritatea oamenilor se odihnesc, pleacă în concedii după un an de muncă şi extenuare. Din acest considerent, luna iulie ar fi cea mai potrivită pentru noi să spunem Adevărul. Avem în spate 365 zile de evenimente, trăiri, bucurii şi tristeţi, realizări şi eşecuri, în rezultatul cărora avem ce spune celor care ne înconjoară.      S-au mai făcut câteva încercări de a declara o zi a adevărului, în special în SUA. Astfel, acum câţiva ani, la 27 aprilie, ca un răspuns la Ziua Tăcerii (sponsorizată de pederaşti), câţiva tineri au încercat să inaugureze Ziua Adevărului. Aşa cum mişcarea respectivilor bolnavi ai societăţii e tot mai puternică, tinerii au cedat şi nu prea acordă importanţă ideii lor.      Nu că nu m-ar deranja homosexualii, dar Ziua Adevărului este necesar să fie omagiată indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, studii, ocupaţii, domiciliu.      Prin urmare, în fiecare an, la 1 iulie, vom menţiona şi decerna o diplomă celei mai sincere persoane. Ulterior, dacă vor apărea şi surse financiare, vom oferi şi un premiu bănesc. P.S. Până la următoarea omagiere, ne luăm angajamentul să elaborăm o "declaraţie" privind Ziua Adevărului...

Scepticismul este primul pas spre adevăr. (Denis Diderot)

     Nu este vorba despre o viorea de primăvară, ci despre una ditamai, aflată în sectorul Sculeni al capitalei. Într-adevăr vorbim despre compania "Viorica-Cosmetic", care a fost vândută ieri, la licitaţie, unui cumpărător anonim (cel puţin până astăzi). Anonimul s-a dovedit a fi compania DAAC-Hermes Group, unul dintre cele mai mari grupuri financiar-industriale din Republica Moldova.       La sigur, compania "Viorica-Cosmetic" nu era dintre cele cu profituri uriaşe, dar asta nu înseamnă că trebuia vândută la un preţ mizer. Da, aş stărui pe fatul că cele 51 mln. LEI reprezintă o sumă mizeră pentru o companie de 70 000 m2.      Spre exemplu, în sectorul Telecentru (mai sus de Gaudeamus), se vinde o casă de locuit cu două niveluri + mansardă, inclusiv vreo 4 ari, la preţul de 2 mln. EURO (asta ar fi cam vreo 31 mln LEI). Diferenţa dintre casa respectivă şi companie o constituie faptul că prima se rezumă la cheltuit, iar ultima este pe bazată pe profit.      Dacă compania îşi va continua activitatea în domeniul parfumurilor şi al produselor cosmetice, rămâne de văzut. Important e să nu se ajungă la situaţia Moldasig, iar un alde Oleşka Voronin să muşamalizeze afacerea.      Apropo, cine este patronul companiei DAAC-Hermes Group?

     Azi, 25.06.2012, la orele 14, va avea loc audienţa raportului pe jumătate de an al cercetătorilor ştiinţifici din cadrul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.      E o premieră acest termen pentru cercetătorii ştiinţifici din cadrul muzeului. De obicei există un raport anual, desfăşurat în decembrie, pe care-l prezintă fiecare şef de sector. De astă dată, în faţa administraţiei, inclusiv a colegilor, vor prezenta fiecare cercetător în parte.      De unde asemenea idei şi metode?      Povestea e veche şi nu prea. Încă acum jumătate de an, vreo 7 cercetători au înmânat Directorului General al MNAIM o scrisoare deschisă, prin care îşi manifestau nemulţumirea faţă de înjumătăţirea sau chiar anularea unui premiu oferit de guvern. Această scrisoare s-a lăsat cu scandal şi a nemulţumit, în special, doi şefi de sector. Ulterior, au fost anulate premiile pentru alte sărbători, inclusiv cele pascale.      Ultima lovitură a fost premiul pentru Ziua Muzeografului. Până în acest an se oferea unul echivalent salariului tarifar (cercetătorii ştiinţifici au salariu tarifar între 1200 şi 1500 lei), iar în 2012 consiliul muzeului a decis premiul de "tocmai" 600 lei – pentru cercetători, căci şefii şi-au luat câte unul tarifar. Drept urmare, majoritatea cercetătorilor au protestat ignorând toate manifestaţiile organizate cu respectiva specială ocazie, inclusiv masa solemnă cu bucate.      De asemenea, o altă formulă de protest a fost eschivarea de la multe tipuri de activităţi. Unii au refuzat munca tehnică (da, da – cercetătorii ştiinţifici lucrează de multe ori în postura de hamali), alţii pe cea muzeografică şi chiar pe cea ştiinţifică – n-au colecţionat materiale, n-au prezentat articole etc.      Aşadar, administraţia a găsit de cuviinţă să le dea o lecţie celor cu o contribuţie modestă în acest an şi să-i facă de ruşine în faţa colegilor.      În final, aş vrea să-i îndemn pe toţi doritorii, în special jurnaliştii, să îndrăznească astăzi la orele 14.00, la MNAIM, căci e o şedinţă deschisă. P.S. Treaba cu raportul nu-i va face pe colaboratori mai laborioşi...

     Începând cu 21 mai (startul promoţiei) am cumpărat vreo 15 sticle de bere Chişinău Blondă 0,5 lt.* în sticlă returnabilă + alte 4 de 1,0 lt.       Sub nici un capac al celor 15 sticle n-am găsit inscripţia "Ai câştigat BERE 0,5 L în sticlă returnabilă". Nu mai vorbesc despre (ne)premiile de 500 şi 50 000 mii lei.      Oi fi eu ghinionist sau fără noroc, dar cumpărând de fiecare dată de la acelaşi magazin, merg pe ideea că n-ar trebui să fie vorba de noroc, mai ales când e vorba de 1 000 000 de şanse. Dacă ne-am lua după bunul simţ (al companiei), sticlele cu inscripţie ar trebui împărţite uniform, adică 1+1 sau 2+2 (cifrele indică sticlele câştigătoare şi necâştigătoare).      În caz contrar, ajungem la concluzia – pentru a se câştiga toate cele 1 000 000 de sticle puse la bătaie e nevoie de consumat minim 15 000 000 de alte sticle sau 7,5 000 000 L de alcool. Asta seamănă mai mult cu promovarea beţiei...       Ş-încă un detaliu – până la 15 iunie nu s-a câştigat niciun premiu (din cele 10) de 50 000 lei, lucru straniu, mai ales că promoţia se sfârşeşte la 29 iulie. După un scurt calcul ar rezulta că la fiecare 6-7 zile s-ar cuveni un atare premiu. Conform site-ului oficial, până la aceeaşi dată s-au dat 168 de premii (din 5 000) a câte 500 lei. Ş-aici compania rămâne în urmă...      Poate încă n-au fost publicate pe site... poate moldovenii noştri n-au nevoie de bani...      P.S. La cele 7,5 mln. de L din titlu este necesar de adăugat şi berea din sticlele cu ambalajul PET** 1 L, 1,5 L, 2 L şi 2,5 L...       P.P.S. O nouă bătaie de joc pentru consumatori... *simbol folosit în Regulamentul promoţiei pentru "Litru" **simbol preluat de pe site-ul companiei, oare ce-o fi însemnând?!

Şi iarăşi despre sărbători...      Luni, 18 iunie 2012, a fost sărbătorită Ziua Istoricului. Şi nu sunt împotrivă deloc. Aşa cum eu sărbătoresc pe 19 octombrie Ziua Juristului, e normal ca fiecare profesiune să-şi aibă propria zi. Problema e alta – aşa cum există (pe lângă ziua juristului) Ziua Judecătorului, Ziua Procurorului, Ziua Avocatului etc., aşa e şi-n lumea istoriei – Ziua Arheologului, Ziua Muzeografului, Ziua Ştiinţei etc. Da, aţi putea replica că între prima şi a doua există diferenţe, poate chiar mari. Şi totuşi, prea multe dedicaţii...      Ideea acestei postări a fost, de fapt, alta. În ziua, of scuze, "sărbătoarea" respectivă, unii într-adevăr au sărbătorit, iar alţii (într-adevăr) au lucrat.      Spre exemplu, pe profilul facebook al Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei este arătat cu lux de amănunte întreaga sărbătoare. S-au ţinut discursuri, s-a cântat, s-au dat diplome, s-au felicitat... reciproc. Şi toate astea s-au întâmplat în "gaşca" marilor istorici sau mai bine zis al istoricilor-şefi. Ceilalţi au participat la organizare şi amenajare – au cărat scaune, mese, tehnică electronică, au distribuit cărţi şi broşuri, altfel spus – muncă tehnică.      Cei de la USM (prin analogie), de la decan la secretar, de la lector la şef de catedră, de la masterand la doctor habilitat, au tras o beţie în codrii Lozovei. Uite aici egalitate, dar doar aici...      În final, aş preciza că, totuşi, cei mai activi au fost elevii absolvenţi ai claselor XII. Chiar în sus-numita sărbătoare, au susţinut BAC-ul la Istorie. Şi într-adevăr, chiar a fost o sărbătoare a... copiatului. P.S. Te simţi istoric, când te respectă istoricii...

În Statele Unite ale Americii există funcţia de vicepreşedinte al statului...      În Republica Moldova a devenit deja o tradiţie instituirea unor noi funcţii de conducere inutile şi absurde. Mă refer la funcţia de prim-vicepreşedinte. În acest caz depăşim chiar şi SUA.      Această funcţie nu a fost întâmplătoare. Aşa cum toată lumea este deja convinsă de puterea şi banii lui Plahotniuc, acesta de astă dată nu a mai cumpărat o funcţie deja existentă, ci a plătit inventarea uneia. Mai întâi în Parlament, apoi (azi) în partid.     Prin urmare, Plahotniuc deţine în prezent funcţiile de prim-vicepreşedinte al Parlamentului şi prim-vicepreşedinte al Partidului Democrat.      În continuare, acesta aspiră funcţia de prim-vicepreşedinte al Republicii Moldova. Îmi veţi spune că e o absurditate, că nu există şi nu va exista o astfel de funcţie. Zic să nu ne înfierbântăm şi pripim. Plahotniuc le are şi le poate pe toate. Deocamdată (căci Londra şi Ţopii lucrează). P.S. De la prim-vicepreşedinţie la puşcărie nu-i decât un pas...

     Da, am afirmat că nu mai scriu despre respectivul... şi o să mă ţin de cuvânt. Aşadar, în continuare, o să scriu despre porcii din jurul său (implicit).       Evident că, în jurul acestuia sunt mulţi porci, dar astăzi s-au evidenţiat câţiva – cei responsabili de siguranţa primului.      În timpul inaugurării Expoziţiei Muzeului Victimelor Deportărilor şi Represiunilor Politice (iniţial s-a vehiculat doar Muzeul – şi-au dat seama că o cam dau în bară), vreo 5-7 porci (bodyguarzi) au făcut un cerc în jurul vedetei evenimentului (primului ministru) pentru a-l proteja. Era interzis să te apropii măcar pentru a-i face o poză., iar cei care încercau – erau bruscaţi, fie bătrâni, femei sau copii.      Mai mult chiar, un angajat al Muzeului (expoziţiei) respectiv, în tentativa de a capta nişte poze cu înaltul demnitar, pentru arhiva şi site-ul muzeului, a fost împins de câteva ori, fără o preîntâmpinare sau, mai ales, ulterior, scuzele de rigoare.       Angajatul s-a revoltat, după care imediat a fost acostat de doi inşi cu indicaţii de a-şi închide gura. În plus, unul a dat şi replica: Fii bărbat! (adică suportă bruscările). Replica angajatului a fost la timp: Fii om! P.S. Astfel ar trebui să fie oricine, oriunde, oricând – OM... P.P.S. În continuare mutrele câtorva sus-numiţi:

     Miercuri, 13 iunie 2012, se va inaugura Muzeul victimelor deportărilor şi represiunilor politice.       Bine zis Muzeu! După mine nu-i decât o sală cu antreu (vreo 60-80 m.p.), plasată într-un subsol al Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Mai mult ca atât, uşa Muzeului victimelor... se învecinează cu uşa toaletei (pentru bărbaţi) Muzeului Naţional...      Totodată, acest subsol servea altădată pentru expunerea tezaurului din aur şi argint, care constituia, după spusele unor colaboratori, principalul punct de atracţie al vizitatorilor. Prin 2008 s-a propus restaurarea sălii pentru a nu deteriora obiectele de valoare ale tezaurului.      Pentru a nu se înţelege eronat, unui tezaur îi este binevenit plasarea la subsol (în special din motive de siguranţă), pe când un omagiu adus cel deportaţi sau supuşi represiunilor politice nicidecum.       Aşa cum guvernarea a stabilit, la vocile unor oameni, în special deportaţi, un muzeu pentru aceştia, din lipsă de timp şi bani s-a mers pe ideea subsolului. Din start s-a propus clădirea din dreapta Muzeului Naţional... cu intrarea dinspre str. Bănulescu Bodoni. Dar, probabil, intervenţia unor interese, ignoranţa altor persoane sau chiar prezenţa lenei, s-a finalizat cu abandonarea proiectului iniţial.      Gurile rele spun că pentru acest subsol s-ar fi cheltuit peste 1 mln. de lei. Tot respectivele, menţionează că clădirea propusă din start, ar fi pusă pe lista unei privatizări de către anumite persoane fizice.      Atât am avut de spus, deocamdată, căci... P.S. Dacă sunt zvonuri sau nu, rog jurnaliştii cu experienţă să facă o mică investigaţie...

     Încă de luni voiam să postez acest articolaş, dar stăteam la dubii dacă nu prea mare importanţă şi prea mult spaţiu îi acord acestui aşa-zis prim-ministru. După emisiunea lui Bogza am rămas stupefiat de declaraţiile lui Filat.       Într-un stat democratic, cu o formă de guvernământ, fie parlamentară, prezidenţială sau semi-, premierul are un rol deosebit. Le ştie pe toate, se implică în toate, le urmăreşte pe toate şi... le rezolvă pe toate (evident prin intermediul şi cu ajutorul celorlalte organe de stat).      Nimic din toate astea nu l-a reprezentat pe Filat, ba mai mult cu o grosolănie oligarhică, acesta s-a eschivat, cu nuanţe de şantaj, de la multe răspunsuri şi responsabilităţi.      Cel mai deranjant, poate, a fost declaraţia de – nu generalizaţi !!! Adică: - Nu generalizaţi cu crimele! - Nu generalizaţi cu accidentele!  - Nu generalizaţi cu sărăcia! - Nu generalizaţi cu scumpirile! - Nu generalizaţi cu salariile mici! - Nu generalizaţi cu privatizările ilegale! - Nu generalizaţi...      Da, şi apropo, sfatul lui ar fi să încercăm să vedem viaţa mai în roz (bine că n-a spus mai în culorile curcubeului). Căci, de 3 ani încoace, AIE (în special Guvernul (în special premierul)): - Ne dă legi homosexuale (mă rog, asigurarea egalităţii de şanse); - Ne dă mai multe zile libere (pe care le recuperăm în weekend-uri); - Ne dă muzică de calitate (Iglesias – cu preţuri între 650 şi 2500 lei); - Ne dă salarii mai mari (parlamentarilor, miniştrilor); - Ne dă maşini de lux (vezi precedenta); - Ne dă...      Atât de tare mă deranjează acest premier, atât de antipatic îmi este acest oligarh, atât de repulsiv îmi este acest făţarnic peledemist, încât... P.S. Sper să fie ultima postare despre acest individ...

     Toată lumea vorbeşte şi se revoltă vizavi de şoferii de microbuze. Cică aceştia ar trebui testaţi, iar microbuzele reutilate. Însuşi Primarul General de Chişinău s-a implicat activ şi a luat măsuri – fără pasageri în picioare şi tariful de 5 lei.      Dar câţi s-au referit la siguranţa din troleibuze? Oare e bine să fie pasageri în picioare? Oare troleibuzele sunt mai sigure? Din poza ulterioară veţi observa că măcar în troleibuzele noi nu este siguranţă, cad bucăţi metalice, iar şoferii sunt plini de ignoranţă...      Fotografia am realizat-o astăzi pe ruta 10, dar nu înainte de a anunţa taxatoarea. Aceasta i-a transmis şoferului, iar respectivul nici o reacţie. Mai ales că sub bucata metalică gata să cadă sta un bătrânel (păcat că nu l-am captat în fotografie). După aproape o oră, coincidenţa m-a făcut să urc iar în acelaşi troleibuz, iar situaţia era neschimbată... P.S. Ignoranţa şoferilor de microbuze pare a se muta la şoferii de troleibuze...

     Revin şi continui să scriu despre colegii de breaslă. De astă dată mă voi opri asupra blogger-istului Alex Cozer. Fără îndoială e cel mai bun în domeniu (vorbesc de spaţiul pruto-nistrean). Îl citesc mereu, deoarece scrie bine, argumentat, corect din punct de vedere gramatical, etc. Un lucru mă deranjează – şablonul... În sensul că foarte multe postări îl au în vizor pe Plahotniuc. Şi nu că ultimul nu ar merita, dar atâtea probleme şi evenimente sunt în ţara noastră, că eu aş mai evita din a-l tot critica pe "Haiducul Plahotniuc"...      Oare Filat, Lupu, Ghimpu, Voronin, Chirtoacă, Dodon etc. nu au destule măgării pe sufletul lor? Oare nu este necesar să le mai tragem şi lor din când în când mâţa pe spate? Oare nu este mai "bloggeristic" să le dăm o egalitate de şanse?      Eu zic da!      Pentru a-mi argumenta critica, voi prezenta câteva titluri d-ale lui Cozer: - Chetraru a recunoscut că l-a slujit pe Plahotniuc; - Răspuns (deschis) domnului Vladimir Plahotniuc; - Off-ul lui Plahotniuc… şi o provocare pe care m-aş bucura s-o accepte;  - Timofti, Preşedintele lui Plahotniuc; - Plahotniuc va mai avea o bancă din Moldova; - Justiţia lui Plahotniuc loveşte din nou; - Se caută o marionetă; Filat şi Plahotniuc vor face din ea un “bun” preşedinte;      Inclusiv:  - Mă alătur propunerii domnului Vlad Plahotniuc. DA votului uninominal!!! P.S. Şi asta doar în 2012...