Interviu cu Alexandru Ambros, primarul de Ungheni În această primăvară, aţi încercat deja de două ori să implicaţi şi popu­la­ţia în procesul de salubri­zare şi amenajare a ora­şu- ­lui. Care sînt primele con­cluzii? Nu pot să spun că s-a în­tîmplat ceva din ceea ce nu am aşteptat. Practic, luc­ru­ri­le erau previzibile. Există oameni receptivi la apelurile noastre şi există oameni mai puţin receptivi. Atunci cînd am anunţat vinerele sanitare, am zis să fie o tra­di­ţie, să facem cu toţii un luc­ru bun. În plus, este, da­că vreţi, şi un element de ma­nifestare a patriotismu­lui. Numai cînd te implici, se schimbă atitudinea faţă de tot ce se întîmplă în jur. Vreau să zic că foarte re­cep­tive au fost instituţiile pre­u­ni­versitare, liceenii. Ca de obicei, de fapt. Aşa este. Mai mult ca atît, elevii m-au invitat în par­cul de lingă Palatul cul­tu­rii ca să-mi arate ce au fă­cut adulţii. Le-am mulţumit foarte mult. Ce-au făcut adulţii? Au făcut dezordine. Le-am zis acelor elevi – erau de la Liceul “Vasile Alec­san­dri” - în felul următor: “Da, au făcut-o cei maturi şi voi trebuie să lichidaţi toate ur­mă­rile. Dar există şi cazuri inverse, cînd voi nu sînteţi corecţi şi maturii lichidează consecinţele”. Deci, este o problemă comună. Cred că a fost o lecţie bună pentru copii, căci, îmi închipui, du­pă ce au văzut mizeria fă­cu­tă de maturi, au mers acasă şi o bună parte din ei le-au spus părinţilor că nu este bine ceea ce se întîmplă. Care, credeţi, este mo­ti­vul că o parte consi­dera­bi­lă a populaţiei nu prea ia în serios apelurile pri­măriei de a se implica? Nu cred că nu reac­ţio­nea­ză, pentru că li se adre­sează primăria. Oamenii sînt absenţi la tot ce se în­tîm­plă. Chiar dacă îi va spune ve­ci­nul de alături, va avea ace­eaşi reacţie. De unde vine această indiferenţă? E o stare de lucruri ge­ne­rală. Unii oameni sînt deza­măgiţi. Trebuie să recu­noaş- ­tem că de la proclamarea independenţei pînă acum a trecut o habă de vreme, ap­roape 17 ani, şi nu s-au în­tîm­plat lucruri mari. S-au schim­bat guverne, s-au schim­bat parlamente, dar re­forme esenţiale nu s-au produs. Această situaţie îi face pe oameni să fie ab­senţi. Ei au pierdut încre­de­rea. Noi vrem să le-o rea­du­- cem, să-i convingem că luc­rurile pot fi schimbate. Acum mergem la întîlniri în blo­cu­rile de locuit, le spunem oa­menilor ce vrem să facem. Din păcate, ei nu mai cred în nimic, sînt suspicioşi. Mulţi spun că nu s-a făcut nimic, nu se face nimic şi nici nu se va face. Le răs­pund: “Oameni buni, dacă gîndiţi aşa, într-adevăr nu vom reuşi nimic. Putem spu­ne că nu s-a făcut sau nu se face suficient, sau că se lucrează, dar nu în direc­ţia care trebuie”. Cei ce zic aşa, rămîn doar cu vorba, nu se implică în nimic. În plus, îi contaminează şi pe al­ţii cu pesimismul lor. Pentru ca oraşul să fie amenajat, trebuie să exis­te condiţii. La ora ac­tu­ală, avem coşuri de gu­noi doar pe strada cen­trală. În rest, dacă omul are o hîr­tie, trebuie s-o pună în geantă sau să meargă sute de metri pentru a gă­si un coş de gunoi ca s-o arunce. Coşuri vor fi instalate pe majoritatea străzilor, dar pentru aceasta e nevoie de investiţii. Sînt unele lucruri care nu depind de noi. Un coş ca cele de pe strada Naţională costă între 350-400 lei. Un singur coş! Dar vreau să vă atrag atenţia asupra altor lucruri. Chiar şi acolo unde sînt puse coşuri, gunoiul se aruncă alături. Oricum, atunci cînd există un coş, deja poţi să ceri de la om să nu arunce resturile în stradă. Da. Dar, din păcate, foar­te multe coşuri se fură, se duc la vile, se duc oriunde vreţi. Asta e situaţia. Mai mult decît atît: putem găsi coşuri strivite, rupte, îndoiate. O altă problemă ce ţine de aspectul oraşului Un­gheni sînt spaţiile verzi. Mîine-poimîine vine vara, iarba creşte mare. De foar­­te mulţi ani se vorbeşte de o maşină de tuns aceas­tă iarbă. Mă rog, sîn­tem ală­turi de UE, trebuie să fim şi noi în rînd cu lumea. Problema nu e în acea maşină de tuns iarbă. Prob­le­ma e că în foarte multe ca­­zuri nu prea avem ce tunde. Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la aleea de castani şi veţi vedea ce se întîmplă cu ga­zonul de sub aceşti pomi. Acolo s-a sădit iarbă de ne­nu­mărate ori, iar iarbă nu es­te. De ce? Pentru că lu­mea o calcă, deşi ar putea trece 3-4 metri şi ar merge pe trecerile speciale. Lu­mea la noi însă merge pe scur­tă­tură. Şi nu numai acolo. Ori­un­de! Economiseşte exact cinci secunde şi ajunge mai repede nu ştiu unde. În acest an, vom încerca să res­ta­bi­lim gazoanele pe strada Na­ţională. Vom aduce iarbă specială, vom încerca să îngrădim locurile, să scriem pe nişte tăbliţe că este se­mănată iarbă şi că le mulţu­mim trecătorilor pentru fap­- tul că n-o calcă. În oraşele care se do­resc cu adevărat euro­pe­ne peste tot vezi foarte şi foarte multe flori. Ce fa­cem noi în acest sens? Şi aici avem probleme. Să vă spun ce se întîmplă cu trandafirii care sînt sădiţi şi rezistă pe timp de iarnă. În toamnă sînt scoşi, sînt depozitaţi ca în primăvară să se planteze din nou. Da­că îi lăsăm, ei, pur şi simplu, dispar. Trandafirii dispar chiar şi din faţa primăriei. Asta nu înseamnă însă că nu vom lucra în acest sens. Noi vorbim deja de 20 de ani despre mentalita­tea oamenilor care trebuie schimbată. Ce facem? Cum? Prin exemplul propriu. Chiar atunci cînd oamenii lasă mîinile în jos, noi tre­buie să le ridicăm în sus, să le spunem: “Oameni buni, se poate de schimbat”. Înţeleg că în următorii ani veţi merge înainte, ori­ce s-ar întîmpla. Nu lăsaţi mîinile în jos. În nici un caz. Vrem să schimbăm lucrurile mai proaste în lucruri mai bune. Nu se poate face totul ideal imediat. Trebuie să existe continuitate: de la mai rău la mai bine şi tot aşa. De cîteva ori aţi spus că veţi schimba lucrurile din rău în mai bine. Nu cumva aruncaţi o piatră în grădina foştilor primari? Eu nu sînt persoana care îmi pierd energia aiurea. Nu sînt persoana care încerc să critic ceea ce au făcut cei ce au fost pînă la mine, pen­tru că încă n-a trecut sufi­ci­ent timp ca să vadă lumea ce am făcut eu. Fiecare a re­zolvat anumite probleme la vremea lui. Le-a făcut aşa cum a considerat de cuviin­ţă. Noi ne străduim să fa­cem mai bine din momentul în care am venit, iar oamenii ne vor aprecia la următoa­re­le alegeri. Lucia Bacalu