O viaţă de om, mai importantă decît orice A murit o femeie în Italia. Era originară din Ungheni. Era tînără, avea doar 36 de ani. Era frumoasă. Era deşteaptă. A fost, pe vremuri, profesoară. A plecat, acum şase ani, în speranţa că va putea să-şi facă o viaţă mai bună. A sacrificat pînă şi copilăria fetiţei sale care, pe atunci, avea doar 11 anişori. Cu siguranţă, i-a fost greu să aleagă: sau alături de copil, susţinîndu-l la bine şi la rău; sau departe de copil, dar asigurîndu-i o viaţă decentă. A murit în Italia. Singură, obosită, probabil, de viaţa dusă între străini. Corpul neînsufleţit a fost găsit în apartamentul pe care-l închiria. Trecuseră de la moartea ei aproape 30 de zile. Nu e primul şi nici ultimul caz de deces al cetăţenilor noştri în străinătate. Mor peste tot: şi la Moscova, şi la Bucureşti, şi în Italia, şi în Spania. Cineva ar putea să reproşeze: oamenii mor şi aici, în Moldova. Aşa e. Nu ştii ce-ţi rezervă soarta. Şi aici se întîmplă  accidente stupide. Şi aici au loc omoruri. Şi aici sunt găsite persoane decedate în casă. Alta e problema. Cine are grijă de cetăţenii noştri în ţări străine? Cît de protejaţi sînt aceştia acolo? După reacţia, sau mai bine-zis, lipsa de reacţie a autorităţilor noastre, este clar cine are grijă de ei acolo. NIMENI! Aţi auzit vreo declaraţie sau, cel puţin, ca statul să-şi asume măcar o parte din cheltuieli pentru a aduce acasă sicriiile cu moldoveni morţi  în străinătate? Majoritatea dintre aceştia au plecat de nevoie, pentru că aici le-au fost create condiţii insuportabile de viaţă. Majoritatea au trimis acasă mii de euro sau dolari, salvînd astfel ţara de la un colaps. Linişte totală din partea Ministerului de externe. Se pare că funcţionarii de acolo stau gata să sară în sus, reacţionînd doar la orice strănut venit din partea Bucureştiului. Poate ar fi bine, dacă tot le sînt îndreptate privirile numai încolo, să mai ia, din cînd în cînd, şi exemplu de la ei. Ministrul de externe al României, Adrian Cioroianu, şi-a dat demisia, săptămîna trecută, doar pentru că un român a murit într-o închisoare din Polonia. „Ştiu că din punct de vedere tehnic nu am nici o vină, dar am ales să îmi prezint demisia de onoare. Era vorba despre o viaţă de om, care e mult mai importantă decît mandatul unui ministru”, a declarat acesta. Vă imaginaţi la noi un asemenea gest?