Mă doare capu de... nu mai ştiu şi eu de ce. Mă doare.
Mă doare capu' de nervi, mă doare capu' să-mi pese cînd el nici măcar nu a aruncat un gînd spre mine. Mă doare capu' să mă prefac, întreaga mea viaţă e o mare şi...albastră? minciună.
Mă doare capul să strig şi să nu audă nimeni. Mă doare capul de la fum, e prea mult fum. Nu mă pot concentra pentru că mi-a intrat în ochi. E ca o ceaţă din care nu mai pot ieşi şi nu voi mai ieşi, poate niciodată. Mă doare capu' să fac conversaţie din politeţe, mă doare capu' de la oameni proşti care nu pot să-ţi ofere decît mai multă prostie. Mă doare capu' de la avioane şi de la parfumuri ieftine. Mă doare capu de la maşini şi electrocasnice. Mă doare capu' de la vise, de la alea care niciodată nu vor deveni realitate. Mă doare capu' de la ăştia care vin la mine acasă, se aşează pe canapea şi plîng, şi eu ca o ipocrită adevărată le ridic moralul, şi cînd pleacă mă arunc cu capu-n pernă şi... şi gata.
Mă doare capu' de la compot prea dulce din căpşuni. Mă doare capu' de la napolitane cu prea multă cremă. Mă doare capul de la ăştia care pretind că te cunosc şi apoi te vînd, de la oameni care merg în bmw-uri şi n-au de pîine, de la idioţii care cred că ştiu tot şi nu ştiu nici-o boabă. De la imbecilii cu care trebuie să fii de acord pentru că sunt "mai mari" ca tine, la propriu sau la figurat. Mă doare capul de la ipocrismul în care trebuie să trăiesc, constanta pupătură-n cur pentru că cică le datorez oamenilor ăstora ceva. Mă doare capu' de la toţi, şi m-am săturat.
Asta e bă, nihuia nu mai pot răbda.
