De la un timp mi s-a propus  să tac.

La primii zori am devenit copac.

Acum îmi spune Dumnezeu :”Vorbește”,

Iarbă-am ajuns  și-n gură iarbă-mi crește,

Și-ncerc să plîng ca un recrut nătîng,

Cînd limbile de coasă brusc  mă frîng.