Doi bătrîni

Mergînd într-o zi la servici, din microbus am observat două feţe îmbătrînite însă foarte fericite. Erau doi oameni în vîrstă care se ţineau unul pe altul, mergeau încet, fără să se grăbească.
Au ajuns la bătrînețe și nu are cine îngriji de ei, ei singuri își poartă de griji. Sunt două suflete, care au ajuns la această vîrstă, împreună au îndurat multe, dar iată că oricum sunt fericiți, au mers împreună, la bine și la greu.
Fiecare din noi vom ajunge astfel, vom ajunge bătrîni, așa vrea bunul Dumnezeu, să îndurăm cea mai mare boală a vieții, bătrînețea.
Cînd ești tînăr și vezi cum doi bătrîni merg pe drum, te gîndești că nu ai dori să ajungi și tu bătrînă, să arăți la fel ca ei. Dar nu tu decizi cît vei trăi și cum, unu Dumnezeu știe, el îți dă viață, el ți-o ia.
Bătrînețea nu este un fenomen atît de strașnic, el este și plăcut, pentru că ajungi să-ți vezi copii mari, să-ți vezi nepoții, să vezi că cineva totuși rămîne în urma ta. Dar cel mai important, să vezi că persoana care ai iubito o viață, este pînă acum alături de tine.
Da, nu este ușor să trăiești cînd ești bătrîn, dar trebuie să te gîndești că ai fost și tu cîndva ca ei, iar ei vor ajunge ca tine…