Cand sunt confuza, indragostita sau trec printr-o despartire, incep sa-mi reamenajez apartamentul. Mut mobila cu locul, cumpar lampi, plante, bucatele de mobilier, cutii, cosuri, lumanari, in fine, o gramada de lucruri absolut inutile, care la prima trezire din coma vor lua calea exilului. Dar, cum in viata se intampla sa fiu mai mult confuza, destul de rar, dar exagerat de indragostita, si cum despartirile se intampla cam o data la fiecare doi ani, am ajuns sa am o casa ca o “papusica”. Tablouri pe pereti (mama-soacra picteaza, eu pictez cand ma apuca mare jele, picteaza si unii oameni de la care poti cumpara), fotografii din arhiva familiei incadrate la un atelier anume, gobelenuri de pe timpul lui Papura-Voda, cusute cu fir de matase, flori, carti, colectii complete de opere, adunate in sudoarea fruntii de unde numai eu stiu, oale si sticle vechi carate de prin toata Moldova si Franta, plante, care mor la prima lipsa de atentie din partea mea…Obiecte, obiecte si iarasi obiecte. Care intr-o zi vor sfarsi-o la o lada de gunoi.
Pana atunci, insa, ma inspir. Azi am inceput sa pun la cale veranda mea. Asa imi numesc eu balconul care dupa o reparatie “ca la oameni”, s-a transformat in ceva destul de simpatic. Ei, stiti, si voi- termopane, teracota, dulap de cel cu usi glisante, care imi pare culmea hidoseniei, dar pe care l-a ales mama din considerente pe numai o femeie practica le poate intelege. Pana o scot la capat cu bucatica mea de veranda, din care se vad copaci si din care daca tare vrei poti sa te faci ca nu vezi blocul din fata, si din care dimineata se aud pasarile, nu se aud masinele si, in genere, parca esti pe undeva prin sudul Frantei, va las sa vedeti ce mai fac oamenii in casele lor. Si sa va inspirati. Si nu uitati – tremopanele sunt culmea urateniei! Cautati o alternativa.
surse foto: Friday Morning Sun
Filed under: Camera de zi





