Trece timpul
Lăsând în urmă doar frunze uscate
Ce-și fac loc de zbor
Printre suflete împietrite.
Dorul colindă
Pe ici, pe colo…
Căutând prin destine ruinate
Flori de Nu-mă-uita.
Stropi acizi
Se desprind din norii gri
Și sfârâie sângele
În locul unde cad greoi.
E rănită viața,
E pe moarte pământul,
Deșertăciunea domnește,
Disperare-și manifestă influența.
Nonsens…
Absurd…
Elucubrant…
Existență ruptă în două…
Filed under: Posturi în limba română Tagged: absurd, deșertăciune, disperare, dor, elucubrant, floare de Nu-mă-uita, nonsens, pământ, sânge, stingere, suflet, timp, viaţă
