1. Definiţi conceptul de management educaţional
„Managementul educaţiei reprezintă teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activităţii educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a individualităţii umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă şi creativă a personalităţii sale, conform idealului
stabilit la nivelul politicii educaţionale.”
„I. Jinga considera că managementul educațional e definit ca ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate.”
„Managementul educațional reprezintă un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate şi eficienţă cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice.”
„Managementul educației/pedagogic reprezintă acea știință pedagogică, elaborată printr-o strategie de cercetare de tip interdisciplinar, angajată în „studiul evenimentelor care intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative” (De Landsheere, Gilbert.. . )
„Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de individ. El presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie pe inovare.” (Nicolae Stan)
„Managementul educației reprezintă un tip de conducere superioară – planificarea-organizarea, orientarea-îndrumarea metodologică, reglarea-autoreglarea proceselor specifice domeniului educaţiei/instruirii, în cadrul unei activităţi complexe proiectată şi realizată la nivel global, optim, strategic.
Managementul vizează toate nivelurile de organizare ale sistemului şi ale procesului de învăţământ:
nivelul de vârf / ministerul învăţământului;
nivelul intermediar / inspectoratele şcolare teritoriale;
nivelul de bază / unităţile şcolare, clasa de elevi”
2. Funcţiile managementului sistemului de învăţământ
Funcţiile principale ale managementului sunt centrate asupra:
• planificării-organizării sistemului;
• orientării-îndrumării procesului de învăţământ;
• reglării-autoreglării sistemului şi procesului de învăţământ, la nivel de vârf, intermediar, de bază.
În interior, intervin funcţiile derivate care susţin acţiunile şi operaţiile indispensabile activităţii de management:
• informarea pedagogică,
• evaluarea pedagogică (bazată pe control pedagogic,
• apreciere pedagogică / diagnoză pedagogică, decizie pedagogică /
• prognoză pedagogică stimulativă
• comunicarea pedagogică (a deciziei pedagogice însoţită de îndrumarea pedagogică stimulativă care anticipează corectarea, ameliorarea, ajustarea structurală, restructurarea activităţii evaluate).
Funcţia de planificare-organizare – valorificarea resurselor pedagogice (informaţionale, umane, materiale, financiare) la nivel de vârf, intermediar, de bază.
Schema generală de proiectare presupune:
• realizarea bilanţului critic al activităţii / perioadei anterioare
• definirea scopurilor / obiectivelor generale
• stabilirea obiectivelor specifice / pe domenii, sectoare
• deducerea obiectivelor operaţionale / cu răspunderi concrete.
planuri de activitate:
• planul general,
• planul de şcolarizare,
• planul comisiei metodice,
• planul catedrei metodice,
• planul cadrului didactic,
• planul serviciului administrativ etc.
Funcţia de orientare-îndrumare – activitatea de bază organizată la nivelul sistemului, activitatea de instruire/educaţie.
Realizarea – asigurarea saltului metodologic de la investigaţia longitudinală (fişa de observaţie) la investigaţia transversală, (fişa de analiză-sinteză) care consemnează decizia managerială prin caracterizarea următorilor indicatori:
• capacitatea cadrului didactic de proiectare a obiectivelor
• conţinuturilor
• metodologiei de predare-învăţare-evaluare;
• randamentul şcolar,
• corelaţia profesor-elev.
2. Elaboraţi organigrama managementului educaţional din Republica Moldova
Organigrama managementului educațional din RM:
Ministerul Educației (nivel de vârf)
direcţia planificare-organizare, funcţia de planificare-organizare a sistemului de învăţământ;
direcţia proiectare-evaluare, funcţia de orientare-îndrumare a procesului de învăţământ;
direcţia formarea formatorilor, funcţia de reglare-autoreglare a sistemului şi a procesului de învăţământ.
Direcția Generală Învățământ Tineret și Sport (nivel intermediar)
serviciul inspecţie şcolară teritorială şi de personal, funcţia de planificare-organizare;
serviciul de inspecţie de specialitate, funcţia de orientare-îndrumare;
serviciul de perfecţionare a cadrelor didactice; centrul de asistenţă psihopedagogică a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, funcţia de reglare-autoreglare.
Unități școlare (nivel de bază)
un director responsabil de planificarea-organizarea resurselor, funcţia de planificare-organizare;
un director responsabil de evaluarea procesului de învăţământ, funcţia de orientare-îndrumare;
un director responsabil de perfecţionarea cadrelor didactice, funcţia de reglare-autoreglare.
a) ME, relații dintre:
direcţia de planificare-organizare şi secţia managementul resurselor pedagogice (ISE),
catedra managementul educaţiei (structuri de formare continuă), consiliul naţional al educaţiei (comunitatea educaţională naţională);
direcţia proiectare-evaluare şi secţia curriculum,
catedra de teoria educaţiei şi a instruirii, comisiile naţionale pentru proiectarea şi evaluarea conţinutului instruirii;
direcţia perfecţionarea cadrelor didactice şi secţia documentare pedagogică, catedra metodică şi practică pedagogică, comisiile metodice organizate pe specialităţi la nivel naţional.
b) DGIT, relații dintre:
serviciile inspecţie şcolară teritorială şi de personal, inspecţie şcolară de specialitate, formare continua şi structurile ISE, instituțiile de formare continua.
c) Unităţile de învăţământ, la nivel local, relații dintre:
factorii de conducere (cu responsabilităţi de planificare-organizare, orientare-îndrumare, reglare-autoreglare)
structurile instituţionalizate la nivelul şcolii (comisii, catedre, cabinete metodice)
La nivelul comunităţii educative locale (în colaborare cu familia, agenţii sociali etc.).
