Pentru Dumitru Grosei-Lăpușneanu
Anii desculți au sărutat pămîntul
Și-n dialog cu îngerii s-au strîns.
Cuvinte logodite cu Cuvîntul
S-au trezit amfore de-atîta plîns.
———————————–
Ceru-a rodit comori, nimic mai darnic
N-a fost, nu este și n-o fi mereu.
Eu fără Tine, Doamne, chiar de-s falnic,
Sunt ca o mare fără curcubeu.
———————————
Rostirea firii a ajuns sălcie,
Inima ei—o raclă de prisos,
Iar Adevăru-n straie de vecie
E doar nădejdea păturii de jos.
———————————
O, lume-a Lumii care te răsfață
La preț de cost, ce-l dai fără-a clipi,
Tu nu vrei să m-ajuți odată-n viață,
Dar Dumnezeu m-ajută-n orice zi.
———————————–
M-ajută părintește, că mi-i Tată,
Și-mi dă aripile-i să pot zbura
Din laț de pămîntească judecată
Spre veșnicia din inima Sa!
