Azi am pofta de flori si lumina. Poate de aceea ca m-am trezit intunecata, exact ca timpul de afara. Poate si de aceea ca m-am certat cu cei de la servciul de taxi. Sau poate pentru ca troleibuzul nu m-a dus in directia vruta. Azi, insa, poate prima data in viata mea de om constient mi-am spus ca nimeni nu-mi datoreaza nimic si ca toate neplacerile mele sunt doar in capul meu. Si mi-a trecut. Si a iesit soarele. Si au inceput sa apara oameni pe care ii asteptam. Asa, din senin. Oameni care au venit sa-mi intoarca o favoare, oameni care mi-au ajutat sa-mi rezolv unele chestiuni intr-o singura ora in loc de o zi, prevazuta de regulament, oameni care m-au sunat sa ma anunte ca programarea mult-asteptata se va intampla vineri. Mi-am gasit chiar si o cunostinta la Bruxelles, care a venit si a batut la usa acestui blog. Si asta dupa ce toata seara de ieri mi-am scanat creierul pentru a depista pe cine cunosc in acest oras in care va trebui sa petrec o zi sau doua la inceput de iulie.
Miracolele se intampla. Mici si mari. Doar sa nu uiati, nimeni nu va este dator cu nimic.
surse foto: Monday Morning Sun
Filed under: Azi
