În grădina lui Iorgu

În Republica Moldova ești obligat să trăiești mult. Ca într-o sărbătoare.

Abia-abia ieși din Sfântul Nicolae, Crăciunul pe nou, Revelion, Crăciunul pe vechi, Sfântul Vasile, Bobotează că intri în Sfântul Valentin, Ziua armatei, Dragobete. Și s-a dus iarna.

Abia-abia ieși din mărțișor, Ziua femeii, Paștele, Blajinii că intri în Ziua muncii, Ziua Victoriei. Și s-a dus primăvara.

Vara e sfântă. E anotimpul vacanțelor și concediilor.

Abia-abia ieși din Ziua independenței, Ziua limbii că intri în Hramul orașului și ușor-ușor aștepți Crăciunul. Pe nou.

Așa se duce anul. Tot într-o sărbătoare.

În Republica Moldova ești obligat să trăiești mult.

* * *

După ce au declarat zi de odihnă Ziua reunificării celor două Germanii ( e pe la începutul lui octombrie) nemții au calculat pierderile economice cu introducerea unei noi zile de odihnă. Parcă se vorbea de vreo două miliarde de euro.

Bugetul anual al asigurărilor de stat  a sărbătorii noastre e de vreo 400 mii de euro. Cam cât două ore de lucru a Germaniei.

Iar alaltăieri, 8 mai, în ajunul zilei de odihnă de ieri, 9 mai, noi am avut zi scurtă. Să nu pierdem sărbătoarea.

Azi ne doare capul și bugetul. Dar suntem obligați să trăim. Mult. Căci vine vara.