Textul face parte din ciclul povestiri despre Sava si participa la jocul tema de luni a clubului psi.
-Ana! a cata oara sa-ti spun! Andrei ne-a pus casa la dispozitie. Putem sta oricat vrem. Asta nu inseamna ca nu vom avea casa noastra mai tarziu… dar de ce sa nu vii acum? de ce sa mai astepti? – Sava era aproape disperat de incapatanarea Anei, care contrar intelegerii lor initiale gasea noi si noi pretexte pentru a amana venirea sa in America. -Doar ti-am spus. -din telefon vocea sotiei suna calm dar ferm. Mama nu se simte tocmai bine. Face niste investigatii si asi vrea sa vad ce se intampla, sa vad rezultatul…
Sava stranse neputincios telefonul in mana. Acum nu era doar departarea. Acum simtea cum intervine intre ei – neintelegerea- un dusman mult mai periculos. Incerca sa se linisteasca si intreba cat putu el de calm desi simtea cum se apropie furtuna.
-Ana, eu inteleg ca iti faci griji pentru mama ta, dar de-o luna imi spui una si aceeas. Ce se intampla? Ma lasi cu gandul ca e ceva ce eu nustiu…
-Adica?! in vocea Anei pentru prima data rasunara note taioase.
-Adica, incep sa cred ca pursisimplu nu mai vrei sa vii incoace! rabufni Sava! -Spune, asa e? Asa-i?!!
-Tu nu intelegi… incepu Ana.
-Ce sa inteleg? A trecut jumatate de an, Ana! Nu mi-am vazut copilul deatata timp, degraba trebuie sa se nasca si al doilea.. tu eviti sa vii aici, eviti sa-mi vorbesti despre vitorul nostru copil!.. ce trebuie sa cred eu? ce? ca imi vin diferite ganduri in cap, care mai de care…
-Adica ce vrei sa spui … sari Ana
-Ce vreau sa spun eu spun, dar tu.. tu imi ascunzi ceva!
Sunete lungi ii intrerupsera vorbele. Ana inchise.
Sava asculta dezorientat cateva clipe, apoi incepu sa caute agitat numarul Anei dar… se opri . Puse telefonul pe masa si incepu sa masoare cu pasi repezi dar grei camera dintr-un capat in altul. O furtuna de ganduri si sentimente se dezlantuiau in mintea si inima sa. Simtea o dorinta nebuna sa urce acum in masina si sa goneasca, sa goneasca fara oprire pana la…aeroport. Ah!.. In fata ochilor ii aparu aeroportul, avioane … zbor, nori, oceanul… ah, aceasta departare!.. el se aseza deodata in fotoliu, dar doar pentru a se ridica brusc de acolo, pentru a incepe iarasi sa umble prin camera agitat precum un leu pomenit deodata inchis in cusca cu gratii… Apoi pasii lui devenira mai domoli.Se aseza si-si sprijini fruntea in cot, pe genunchi.Ceva se intampla… pentru prima data ii veni in cap ca ar putea sa o piarda pe Ana. Ceva greoi se aseza de-a dreptul cu inima…
……………………………………………………………
alte furtuni le gasiti frumos inscrise in tabel la psi
