Femeile mironosiţe sunt cele care L-au însoţit deseori pe Hristos în activitatea Sa pământească şi care au participat la ultimele evenimente din viaţa Lui: patimirile, răstignirea, moartea şi punerea în mormânt a Domnului. Tot ele sunt cele care au mers dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii la mormânt ca să ungă trupul Lui cu miresme. Iar pentru zelul lor au fost numite Mironosiţe (purtătoare de mir). Când au ajuns la mormântul Domnului, L-au întâlnit pe Hristos Înviat şi, fiind primele care au auzit vestea bună au spus-o mai întâi apostolilor, iar apoi tuturor oamenilor. După învaţătura Bisericii, femeile mironosiţe au devenit adevăraţi martori ai morţii şi Învierii slăvite a lui Iisus Hristos. De aceea, Biserica a stabilit cinstirea sfintelor femei mironosiţe în a doua duminică după Paşti. Această zi, cât şi săptămâna care urmează este sărbătoarea ortodoxă a tuturor femeilor. În această zi noi ne felicităm femeile apropiate – soţiile, mamele, surorile.

Cine au fost femeile mironosiţe?

Femeile mironosiţe slăvite de Biserică sunt: Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii; Maria – mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosia; Salomeea; Ioana – soţia lui Huza, iconomul lui Irod; Maria şi Marta – surorile lui Lazăr; Maria lui Cleopa; Susana şi multe altele.


Sfânta Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii s-a născut în oraşul Magdala din Galileea. Încă din tinereţe ea era posedată de duhuri rele. Înainte de Venirea în lume a Mântuitorului Hristos, numărul celor posedaţi de duhuri rele era deosebit de mare. Dar prin boala Sfintei Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii s-a arătat slava lui Dumnezeu, iar ea a dobândit măreaţa virtute a încrederii depline în voia Domnului şi un devotament neclintit faţă de Domnul Iisus Hristos.

Sfînta Maria Magdalena L-a urmat pe Hristos împreună cu celelalte femei, nu L-a lăsat pe Domnul nici după ce El a fost prins de iudei. Iar atunci când a început să se clatine credinţa în El a celor mai apropiaţi ucenici, ea a stat lângă Cruce împreună cu Fecioara Maria şi Apostolul Ioan Teologul. Sfânta Maria Magdalena a fost martor la punerea în mormânt a Domnului în grădina dreptului Iosif din Arimateea.

În dimineaţa celei de-a treia zi, când Maria s-a dus la mormânt, i S-a arătat Hristos Înviat. Fiind prima care a aflat vestea, a spus-o mai întâi apostolilor, iar apoi şi multor altor oameni.

După predanie ea a binevestit nu numai în Ierusalim, dar a mers şi la Roma, unde s-a întâlnit cu împăratul Tiberius. Cunoscut pentru duritatea sa, împăratul a ascultat-o pe Sfînta Maria, care i-a povestit despre viaţa, minunile şi învăţătura lui Hristos Mântuitorul, condamnarea Sa nedreaptă de către iudei, nepăsarea lui Pilat. Apoi, i-a dat un ou roşu (simbolul credinţei în Învierea de apoi a tuturor morţilor), spunând: „Hristos a înviat!”. Apoi, Sfînta Maria a mers la Efes, unde l-a ajutat pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul în propăvăduirea sa. Tot aici, conform Tradiţiei bisericeşti, ea a murit şi a fost înmormântată.

În secolul al IX-lea, în timpul domniei împaratului Leon al VI-lea Filosoful, moaştele neatinse ale Sfintei Maria Magdalena au fost mutate de la Efes la Constantinopol. Astăzi, o parte din sfintele ei moaşte se află în Franţa, lângă Marsilia, unde a fost ridicat un sfânt lăcaş în cinstea Sfintei Maria Magdalena, dar şi în multe alte mănăstiri de pe Muntele Athos şi la Ierusalim.

Sfânta Cuvioasă Maria lui Cleopa (a lui Iacov, Iosia), soţia lui Cleopa, fratele mai mic al lui Iosif Logodnicul. Ea, împreună cu alte femei evlavioase L-a însoţit pe Domnul, a fost lângă cruce în timpul patimilor Lui şi la înmormântare, a mers împreună cu celelalte mironosiţe după sfârşitul sâmbetei la mormânt pentru a unge trupul lui Iisus şi aici, pentru prima dată, a auzit împreună cu alţii de la Înger vestea bună despre Învierea Domnului.

Sfânta Cuvioasă Salomeea, fiica sfântului şi dreptului Iosif Logodnicul, soţia lui Zevedeu, mama Sfinţilor Apostoli Ioan Teologul şi Iacov a lui Zevedeu. Ea a fost de faţă la răstignirea şi înmormântarea Domnului şi era printre mironosiţele ce veniseră dimineaţa devreme la mormânt pentru a unge trupul lui Hristos. Despre ea se menţionează în Evangheliile după Matei şi Marcu.

În timp ce, în drum spre Ierusalim, Iisus Hristos îi învăţa pe ucenicii Săi despre viitoarele Lui patimi, moartea pe cruce şi Învierea, Salomeea, împreună cu cei doi fii ai ei s-a apropiat de El şi L-a rugat ca, în Împărăţia Sa Cerească, să-i pună pe unul de-a dreapta Sa, iar pe celălalt – de-a stânga Sa. Ceilalţi apostoli s-au indignat, dar Hristos le-a explicat adevăratul sens al Împărăţiei Cerurilor, care este total diferit de împărăţia acestei lumi.

Sfânta Cuvioasă Ioana (soţia lui Huza, iconomul lui Irod) a fost una dintre femeile care L-au slujit şi L-au urmat pe Domnul Iisus Hristos în timpul propovăduirii Sale. Împreună cu celelalte femei, după moartea pe cruce a Mântuitorului, a venit la mormânt pentru a unge cu mir trupul sfânt al Domnului şi a auzit de la Îngeri vestea bună despre Învierea Sa slăvită. Despre ea se menţionează în Evanghelia după Luca.

Sfintele Cuvioase Marta şi Maria din Betania, surorile dreptului Lazăr cel Înviat a patra zi, locuiau în Betania. Tustrei Îl iubeau foarte mult pe Iisus şi adeseori Îl invitau la ei. Dar într-o zi, Lazăr s-a îmbolnăvit şi a murit. După patru zile de la moartea lui, Domnul a venit în Betania. Văzând credinţa profundă a surorilor şi iubindu-l mult pe Lazăr, Domnul l-a înviat din morţi.

În continuare, Evangheliştii Marcu şi Ioan spun că, Domnul a venit în Betania cu şase zile înainte de Sărbătoarea Paştelui şi a stat la masă în casa lui Simon Leprosul. Maria, luând mir curat şi preţios, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasmă.

În perioada de prigoană asupra Bisericii din Ierusalim, Marta şi Maria l-au ajutat pe Sfântul Lazăr în propăvăduirea Evangheliei pe insula Cipru, unde acesta a fost episcop timp de 30 de ani.

Sfânta Cuvioasă Susana este una dintre femeile evlavioase care L-au însoţit pe Hristos şi L-a slujit. Despre ea se menţionează în Evanghelie.