Pentru început, oreflexie a personalităţii mele este odaia mea. La prima vedere pareneorganizată, însă mie îmi place aşa cum este, pot găsi uşor tot de ce amnevoie şi cunosc locul fiecărui obiect în parte. Odaia mea este un mini-universaparte (cît de banal nu ar suna, whatever) şi serios, nicăieri nu mă simt atîtde relaxată şi liniştită ca acolo. De obicei mă poţi găsi citind o carte sauclick-uind aiurea pagini despre artă, creativitate, muzică. Chiar pot să spuncă mi-am transformat capul într-o mini enciclopedie de curiozităţi. Straniu căastfel de lucruri nu sunt o problemă pentru memoria mea, pe cînd temele de laşcoală... eh.
Dacă mă vezi pestradă, în liceu, oriunde, felul în care mă comport depinde nu doar de mine, cişi de persoanele cu care interacţionez. Mă poţi vedea liniştită într-un colţ,dreamy, implicată în discuţii sau facînd comentarii sarcastice.
Sunt uşorinfluenţabilă. Sunt prea bună. De prea multe ori nu pot spune „nu”. Iert preauşor. Toate aceste caracteristici mă fac pur şi simplu prea moale. De cîte oriam încercat să mă schimb, tot rămîn aceiaşi, iar alţii se folosesc prea des deasta. Sunt sensibilă. Sensibilăla vorbe, la părerea altor oameni despre mine, la note, la relaţiile pe care leam cu alţi oameni... la tot. De asta şi sunt moody, insuportabilă, greu deînţeles.
Sunt visătoare.Toţi fac ceva real, palpabil, frumos, pe cînd eu visez la lucruri pe care puţinprobabil o să le am. Uit repede. Am avut zeci de idei bune pentru postările deaici, dar le-am uitat. Acum, mi-am cumpărat un carnet pentru notiţe. Îl portmereu cu mine şi scriu tot, de la versurile unui cîntec care mi-a placut(pentru a-l google-i ulterior) pînă la idei pentru rage comixuri.
Cîteodată potpărea emotionless. Nu este aşa. Pur şi simplu sunt puţin socially awkward. Dacăam un conflict cu cineva, toată seara nu mă pot concentra la nimic, mă gîndescdoar la faptul că trebuia să procedez altfel, să folosesc o altă replică. Darnu am curajul să-mi recunosc greşelile, sunt prea încăpăţînată.
Nu pun preţ pelucrurile pe care le am. Niciodată. Deschid profilurile pe facebook a unoroameni în trecut apropiaţi şi înţeleg cănu mă leagă nimic cu ei. Iar discuţiile ocazionale de 2-3 ori pe lună sunt purşi simplu stranii, neplăcute.
Unii mă potcredea o tocilară. Ideea e că dacă pot formula o frază mai lungă de douărînduri şi folosi cratima corect nu măînjoseşte pe mine, ci îi face pe unii indivizi oarecum inculţi. Sunt sigură căei o să se recunoască citind acest fragment.
Îmi placschibările, îmi place să încerc ceva nou. De exemplu, ieri m-am tuns. Am mers lafrizer fără să am o idee despre ce vreau, dar am facut-o şi nu îi pare rău. *yay*
Iată cam astasunt eu, probabil nu am inclus tot, mi-e frică să mă văd aşa cum sunt. Vreau sămă perfecţionez, să mă schimb şi să cresc. Am senzaţia că niciodată nu sunt de ajunsde frumoasă, deşteaptă, funny. Dar voi face tot posibilul să mă perfecţionez,iar peste cîţiva ani citind această descriere să nu mă recunosc în ea.
