7537 cazuri COVID-19 în Moldova
3138 – cazuri active
4123 – cazuri vindecate
276 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 28 mai 2020 ora 13:32


 Lost in the cold streetsGoogle Page Rank

 Lost in the cold streets Lost in the cold streets


Gîndurile şi ideile unei fete
RSS posts

Personale


Comenteaza





Oh, naivitatea
Textul de mai jos este doar părerea mea, bazată pe experienţe proprii. Nu mă deranjează dacă nu vei fi de acord, voi accepta şi alte opinii,  pe care, de altfel, le aştept în comentarii.Nu înţeleg deloc fetele care sunt părăsite şi continuă să spere că foştii se vor întoarce, căzîndu-le în genunchi. Sau cele care flirtează cu cineva şi visează la cereri în căsătorie. Să fim serioşi. Oare căsătoria este scopul vieţii unei femei? Fiecare are priorităţile aranjate diferit. La noi este unanim acceptat ca o femeie de 30 de ani să treacă drept ratată dacă nu îşi are întemeiată propria familie. Poate voi fi puţin rea, un fel de terapie-şoc, dar vreau să deschid ochii multor reprezentante ale sexului feminin.S-o iau de la început. Băieţii sunt diferiţi. Pentru unii puţin flirt, (ok, poate nu chiar puţin) face parte din rutina zilnică, pentru alţii e greu să spună un simplu "salut". Iată de ce astfel de mărunţişuri nu merită atitudine serioasă de la început. Poate a pus un pariu cu băieţii, poate vrea să vadă ce tip de fată eşti, poate a pus ochii pe altcineva. În cel mai bun caz este un timid, dar optimismul în exces din partea noastră tot nu e sănătos. Eu pur şi simplu mă bucur de atenţie, nimic mai mult.Cît ţine despre relaţii, nu există niciodată nici un fel de garanţie. Se despart şi oameni care trăiesc cîte 20, 30 ani împreună. Iar fetele care spun "Cum a putut? Am fost împreună jumătate de an!" par ridicole. Se mai întîmplă, oamenii nu se potrivesc. Mai bine o durere scurtă, provocată de despărţire, de cît una chinuitoare, cauzată de o relaţie moartă.Şi ultimul lucru despre care vreau să vorbesc, căsătoriile. Siropoase, dulci la început şi un calvar în final (înainte: love birds; pe urmă: angry birds). De parcă oamenii ar deveni proprietatea privată a fiecăruia şi nu mai au viaţă separată. Să fiu complet sinceră, nu am vazut perechi căsătorite fericite. Dar la noi în general feţe fericite nu prea vezi,  facem din depresie boală naţională. Deja mă abat de la subiect, îmi ajunge pe azi.Concluzie: Probabil va suna a clişeu, dar gîndeşte nu cu inima, ci cu capul. Be smart. De prea multe ori am văzut fete plîngînd după băieţi. Mă gîndeam că postarea mea poate schimba ceva. Nu pun imagini, e greu să găsesc una care reprezintă tot ce am scris. PS: nu învinuiesc băieţii de vreo crimă, şi fetele pot fi rele. Dacă includeam şi asta probabil scriam un roman. Dar ştiu că articolele lungi rămîn necitite, aşa că mă opresc aici.Vin cu următorul post degrabă!
Aventuri americane
Iată vin cu postul promis, nu sub forma unei simple povestiri, ci a unui interviu. Am căutat cele mai potrivite întrebări,  mai ales că sunt şi eu curioasă să aflu cît mai multe despre SUA. Visul american, o idee atît de răspîndită, chiar a reuşit să adune o mulţime de stereotipuri, majoritatea şi subiecte pentru bancuri. Astăzi am aflat că mai toate sunt false şi nu merită să ne facem idei preconcepute despre o ţară şi oamenii de acolo. Interviul este scurt, dar cuprinde o mulţime din observaţiile Nataliei, care a petrecut o vară întreagă în Washington DC. Nu am vrut să fac prea multe comparaţii cu Moldova, din frica să nu fie textul umplut de pesimism. De altfel, poate merită să recunoaştem adevărul, este greu să găseşti plusuri pentru ţara noastră, iar puţinele lucruri care ne mai ţin aici sunt de ordin personal: familia, prietenii. Deci iată ce a ieşit:***- Pentru a face mai clară atitudinea ta faţă de SUA şi călătoriile tale care provoacă invidie, descrie această ţară într-un singur cuvînt.- Cred că cel mai potrivit este RAI! Toate comodităţile, infrastructura şi comportamentul celor de acolo molipsesc de optimism, este imposibil să nu simţi fericire cînd te înconjoară oameni amabili, zîmbitori, care oferă sprijin şi încredere.

5th Avenue- Ce diferenţe ai observat în comportamentul oamenilor, legate de modul în care gîndesc?- Deşi cei de la noi cam îi iau în derîdere pe americani, că ar fi proşti şi limitaţi, ei îşi manifestă inteligenţa nu prin numărul de diplome şi cărţi citite, ci prin relaţiile interumane. Paradoxul ţării noastre este că avem specialişti în o mulţime din domenii, cu doctorate şi masterate, dar, care, din păcate nu au cultura comunicării, nu pot cere scuze sau fi politicoşi. Sunt de părere că educaţia ar trebui să înceapă de la astfel de "mărunţişuri", nu de la Teorema lui Pitagora şi termodinamică.- Dar ce ţine de obiceiurile alimentare?- Fast foodul este alegerea celor săraci, sunt o mulţime de cafenele ce servesc salate, mîncare sănătoasă. Asortimentul de fructe este foarte variat. Să mănînci sănătos în SUA nu este un efort, ci un mod de viaţă. Oamenii fac jogging pe străzi, în parcuri, oriunde. La noi însă te alegi cu priviri lungi şi dispreţ.

Brooklyn Bridge Park- În ce oridine sunt aranjate priorităţile americanilor, pe ce pun preţ?- Ei nu încearcă să demonstreze nimănui nimic, hainele pe care le poartă ţin doar de comoditate. O mare importanţă o are cariera, care lasă undeva pe fon viaţa personală, odihna. Dacă o fată nu este căsătorită la 30-35 ani, nu înseamnă că este o ratată sau o urîtă. Iar cît ţine de relaxare, calatorii, ele îşi fac loc la pensie, cînd după ani de muncă, americanii adun deajuns bani pentru a vedea lumea.

Niagara Falls- Cunoaştem toţi că în SUA poţi vedea oameni din toată lumea. Ai întîlnit mulţi moldoveni? - E adevărat, pe străzi se aud diferite limbi, sunt multe femei în sari sau haine foarte pestriţe tipice pentru cei veniţi din America Latină. Am vazut mulţi moldoveni cînd am mers la Cascada Niagara.  - Le este dor de patrie? Le lipseşte ceva din tipicul nostru naţional?- Dimpotrivă, doar gîndul că vor veni înapoi îi indispune. Nu cred că lipseşte ceva, sunt o mulţime de magazine specializate, ruseşti, în care se vînd o mare varietate de produse importate din CSI, inclusiv Moldova.

NYC văzut din Empire State Building- Cum marea noastră  problemă este drumurile, care e situaţia de acolo?- Aici, şoselele sunt reparate, înlocuite periodic, chiar dacă aparent ar fi ideale. Am fost indignată cînd drumuri, mult mai bune de cît cele mai noi şosele de la noi, sunt refăcute. Desigur, situaţia economică le-o permite. Dar şi modul în care sunt desfăşurate lucrarile, în timpul nopţii, nu perturbează traficul şi nu creează probleme nimănui.În Moldova şoferii pierd mulţi nervi prin ambuteiaje, cînd sunt închise străzi întregi.- Cum ţi-a părut Chişinăul cînd ai revenit?- Nu observam înainte, însă oraşul nostru e cam murdar, prăfuit, prin curţile blocurilor hîrtiile şi cutiile de bere stau la loc de cinste. De asemenea, marketurile  de la noi sunt mici, devine greu de ales produsele potrivite, uneori pot fi de negăsit. Şoferii nu respectă pietonii, chiar şi trecerea la zebră nu pare a fi sigură.

United States Capitol- Te-ai gîndit să te muţi acolo?- Este greu să răspund, e o schimbare majoră, este nevoie de timp pentru adaptare. În prezent mă simt bine şi aici, iar amintirile acestei veri îmi vor aduce zîmbetul pe buze încă mult timp înainte!***Sper că v-a plăcut ce a ieşit! Am adăugat şi cîteva poze care par desprinse din filmele de la Hollywood! Aştept cu drag comentarii şi vă doresc o zi frumoasă!
Despre dragoste de ţară
Cuvîntul “emigrare” dă peste 1,3 milioane rezultate pe Google, aproape toţi elevii ce ajung la bac se gîndesc să plece peste hotare, iar din cei ce pleacă, puţini se mai întorc înapoi. Da, subiectul dat este actual în Moldova! Suntem gata să mergem oriunde, numai aici să nu rămînem. Europenii vin la noi pentru odihnă, sarmale şi vin, moldovenii visează cu ochii deschişi la o viză sau un Green Card. Poate că după o viaţă decentă, cu salariu bun şi griji puţine, o vacanţă petrecută în Moldova e o alegere originală şi curajoasă. Poate noi nu vedem ce văd ei, ni se pare că este bine acolo unde nu suntem, dar dovezile infirmă această ipoteză. Am prieteni care au plecat peste hotare şi nu mai vor să se întoarcă aici. De fapt, oricine din ai noştri are rude/cunoştinţe plecate.  Abordarea acestui subiect este rezultatul natural al entuziasmului pe care îl au toţi cînd se reîntorc de peste hotare. Cînd aud oameni vorbind despre cît este de bine în, Olanda sau Germania, îmi vine să iau primul avion şi să plec cît mai repede posibil!

Pentru a face o descriere clară, obiectivă, a unei vacanţe întregi petrecute în SUA, următoarea postare o să fie un guest post, un articol scris de o prietenă bună, o fată deşteaptă, care a reuşit să cunoască îndeaproape obiceiurile şi viaţa unei societăţi atît de dezvoltate! Curînd va aparea şi articolul! Abia aşteptăm să împărţim cu voi senzaţiile unei vacanţe de neuitat!
A (not so) new start
Mi-am promis că odată ce începe şcoala voi reveni la blog şi voi posta cît de des pot, cît timp am idei şi îmi place să o fac. Anul ăsta va fi unul mai dificil, mă aşteaptă bacul, admiterea, dar cu atît mai bine, viaţa devine mai palpitantă cînd e umplută de provocări!Pagina pe care te afli există deja de 7 luni, am îndrăgit-o şi chiar dacă o vară înteagă am lenevit, nu pot renunţa atît de uşor la hobby-ul meu. Mulţumesc tuturor celor care m-au follow-uit (suntem deja 114), celor care m-au vizitat (5000 vizite) şi sincer, apreciez fiecare comentariu în parte! Deşi la început nu eram prea sigură, am fost încurajată de prieteni, rude, necunoscuţi, lucru ce mă motivează şi astăzi să continui. Sunt conştientă că voi avea puţin timp liber, voi fi obosită, dar mă voi strădui să nu dezamăgesc pe nimeni, mai ales, pe mine.

O imagine hipsterish care descrie entuziasmul meu în legătură cu venirea toamnei. YAY!Vin degrabă înapoi cu un post nou-nouţ!
Sankt Petersburg: străzi, arhitectură
Deseori comparat cu Veneţia, acest oraş este pe primele locuri în topurile detinaţiilor de călătorie în întreaga lume. Iată şi fotografiile care nu dezamăgesc deloc:



































Comparaţie: Sankt Petersburg şi Chişinău
Deşi există o mulţime de stereotipuri despre Rusia, urşi şi vodkă, impresia pe care mi-am facut-o despre această ţară este una pozitivă. Nu văd de ce nu ar trebui să-mi placă... ruşii de aici, din Moldova nu au nimic în comun cu oamenii de acolo. Eu sunt împotriva rusificării noastre... nu împotriva unei naţiuni întregi. Iată comparaţia cu Moldova:Prima diferenţă pe care am observat-o a fost drumurile. Deşi se spune că infrastructura de transport a acestei ţări nu este prea eficientă, totuşi, în comparaţie cu situaţia deplorabilă de la noi, ruşii sunt cu muulţi paşi înainte.Nici vorbă de gropi sau crăpături. Apoi, printre surprizele plăcute se numără şi curăţenia de pe străzi. Ea este vitală pentru Sankt Petersbrg, mulţi turişti – venit colosal. Dar şi localnicii sunt educaţi şi atenţi, nu am vazut absolut pe nimeni să arunce o hîrtiuţă sau să харчаскэ. Şi atunci cînd plouă nu mi se umple încălţămintea cu glod, cum mi se întîmplă la noi.Arhitectura este extrem de frumoasă! Clădiri tipice secolului 18-19.Fotografiile vorbesc de la sine. (click pentru a le mări)



Un minus (pentru mine personal, preferinţele diferă) constituie lipsa copacilor. Ei au altă abordare: străzile sunt decorate cu flori, la staţii de autobus, în cafenele, pe stîlpi. Cînd am venit înapoi în Chişinău, aveam impresia că mă aflu în junglă. Îmi place aşa, cu mai mult oxigen. 



Însă, acest minus este acoperit de preţurile mici: haine şi mîncare, servicii, benzină, totul este muult mai ieftin de cît la noi. Exemplu: benzina mai ieftină cu 6 lei/litru, logic, au resurse. Plus la asta, salariile sunt mari. Un simplu taxator ajunge să primească 1000 euro. :pokerface:M-au impresionat şi mall-urile. Nu că aş fi un mare fan... ok, sunt, îmi plac hainele :D.Sute de magazine într-o singură clădire uriaşă. În Chişinău, mereu am teama că cineva o să poarte haine identice cu ale mele. Acolo însă... puţin probabil.Cît ţine despre oameni, sunt educaţi, relaxaţi, simpli. Nimeni nu strigă, nimeni nu se ceartă. Sunt classy şi se îmbracă foarte original! Fetele nu se pot lăuda cu frumuseţe naturală... Am stat o lună acolo şi am vazut doar cîteva acceptabile. Nu ştiu de unde se iau modelele astea frumoase :)). În schimb, băieţii sunt foarte drăguţi, preponderent blonzi sau roşcaţi, ca britanicii. În general, cei din oraş ţin mult la aspectul acestuia. Deseori, clădirile ce se reconstruiesc, sunt temporar acoperite cu un fel de plastic ce repetă arhitectura clădirii, cu ferestre, detalii. Mi-a plăcut. Şi în final, ruşii sunt mari patrioţi, practic naţionalişti. Se cred cei mai buni şi puternici, îşi iubesc ţara, tradiţiile. Ar trebui şi noi să împrumutăm această atitudine. De mult timp nu am auzit ceva bun despre Moldova de la ai noştri. Însă de la oamenii de acolo am auzit! Le place soarele de la noi, iarba verde, fructele şi legumele. Înainte nu le prea apreciam... însă după ce am văzut că practic tot ce au în marketuri este importat din Argentina, mi s-a făcut poftă de nişte piersici de ai noştri.Gata pe azi.  P.S.: Totuşi, un stereotip s-a dovedit a fi adevăr: ei chiar beau mult. Şi nu se îmbată.

Saint Petersburg (fotografii)
Primele zile aici a fost foarte frig. Localnicii, deja obisnuiti cu temperaturile scazute de aici, mergeau in tricouri fara probleme. Eu insa, ca majoritatea turistilor, mi-am luat trench-ul. Timpul de afara imi aducea aminte de inceputul lui aprilie :D. Dar, in final, a venit vara si aici. In mai putin de o saptamina temperaturile au crescut de la 16C la 32C. Fotografii prin oras:

Un canal pe Nevskyi Prospekt

Expozitia ONU prin care Rusia isi arata atitudinea si prietenia fata de alte tari. Ursul - simbolul Rusiei, este acoperit cu motivele fiecarei tari in parte. Iata si ursul moldovenesc :).

Noaptea tirziu... Nopti albe, vreo 14C. M-a salvat o cafea calda.

Hermitage Museum

Vintul asta rusesc... nici nu puteam face fotografii, asa ca am improvizat.

GALERIA MALL

Unul dintre cele mai importante centre comerciale din oras. Chiar e mare. Fizic imposibil sa vizitezi toate boutiqurile in o singura zi.

Galeria privita de sus

 Din nou, strazi:

 HERMITAGE:





Welcome to my crib. My version. :D





















PETERHOF:



Golful Finlandei

































+ bonus putin umor ;)

Bye bye Peterhof! Sper ca voi reveni!
Dream City
Eu vara nu prea scriu, nu am poftă şi e cald. Acum mă aflu in Sankt-Petersburg, e foarte frumos aici. Curînd voi posta şi fotografii. Oraşul ăsta a întrecut orice aşteptări, e pur şi simplu maagic. S-a pastrat atmosfera timpurilor vechi, însă ambuteiajele îţi aduc aminte că te afli in sec XXI. Şi timpul e frumos, soare, 20C (in Chisinau acum sunt vreo 40C). Plimbări lungi, multe fotografii, oameni frumoşi. Perfect <3.
Altfel
Sunt atentă la comportamentul tuturor şi deseori îmi fac concluzii pe baza acţiunilor şi vorbelor diferitor persoane. Deşi pot părea tăcută, puţine trec neobservate de ochii mei. Stereotipul că fetele ar vorbi mult nu este valabil pentru mine. Ideea e că nu îmi place să vorbesc fără sens, mai bine ascult, urmăresc. (I'm watching you :D)Normal lucru, alţii la rîndul lor mă urmăresc şi pe mine. Aşa este natura umană, ne place să observăm defectele altora, să facem comparaţie şi să ne simţim superiori (însă este puțin probabil ca înjosind pe cinva să devii cu adevărat mai bun, e doar o senzație).Deseori încerc să-mi dau seama ce părere îşi fac oamenii despre mine şi clar lucru, nu am de unde să aflu. Pot doar să ghicesc şi să sper că totul este bine, deşi nu prea mă deranjează dacă ar fi altfel. X_845cba6f_large

Posibil sunt puţin diferită, probabil deoarece nu m-am maturizat atît de repede. Serios, observ o mare diferenţă dintre modul meu de a gîndi şi cel al semenilor mei. Sunt cu capul în nori, naivă, nu mă comport corespunzător vîrstei mele. Culmea, nici nu vreau să cresc. Simt că am rămas în urmă, dar ştiu că nu am unde să mă grăbesc.De exemplu, pentru unii poate părea prostească şi copilăroasă o ieşire în parc şi făcutul baloanelor de săpun, însă mie imi plac. Sunt uşoare, colorate, se las duse de vînt şi îmi aduc zîmbetul pe buze. Bun, exemplul nu este atît de bun, însă sper să fiu înțeleasă. Atîta timp cît anumite lucruri mă fac fericită, nu am de ce să îmi fac griji în legătură cu părerea altor oameni.   Oricum, este mai bine de cît ceva à la “Sixteen and pregnant” :)). Deși fac parte din ea, sunt de părere că generația mea este oarecum degradată.  Da, în așa măsură încît nu au idee ce se întîmplă în jur. Facepalm.Eu am timp să cresc. Whatever, oricum toți spun că oamenii cei mai fericiți sunt cei care și-au păstrat copilul din suflet. Deci, sunt norocoasă.
No feelings - no pain
Trăim într-o realitate dură. Nimeni nu mai manifestă nici un fel de emoţii. Au apus demult vremurile în care femeile pierdeau cunoştinţa la vederea unui bărbat sexy, iar aceştia erau galanţi şi bine educaţi, arătîndu-şi din start intenţiile. Nu zic, unii o fac pe relaxatul pentru a parea cool şi în rînd cu lumea, însă nu despre ei vreau să vorbesc.Tumblr_kqew1ighip1qzlvpto1_400_large

Pentru a supravieţui şi a reuşi în prezent, majoritatea îşi ascund emoţiile, sentimentele după o mască a cinismului şi a brutalităţii. În aşa mod, imaginea falsă creată în public devine un scut de apărare împotriva durerii şi suferinţei. Acest comportament este justificat de experineţele şi amintirile pe care fiecare le cară în drumul vieţii, un bagaj greu ce conţine dezamăgiri, trădări, iluzii. Şi cu cît mai mult ne obişnuim cu el, cu atît mai mult ne maturizăm şi înţelegem că de fapt viaţa reală niciodată nu va fi nici măcar pe aproape de cea din filmele Hollywoodiene.  Sunt sigură că în spatele oricărui „monstru” se ascunde o persoană drăguţă, care aşteaptă să fie descoperită şi îndrăgită. Însă fiecăruia îi este frică să pună tot ce simte pe tavă, în faţa unei lumi întregi (logic, pentru a nu repeta aceleaşi experineţe deprimante, mult prea dureroase pentru a putea fi trăite din nou). Pentru a ieşi din acest cerc închis, este nevoie de mult curaj. Astfel, mai toţi decid să se izoleze în propriul trecut, să trăiască din amintiri, iar viaţa le trece pe alături. Ei neagă existenţa dragostei, a prieteniei şi cu ce rămîn pînă la urmă? Cu nimic.  
Singurătatea
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au trăit în grupuri. De la triburile primitive (grupuri apărute probabil cu scopul de a supravieţui, pentru a se apăra de prădători), la societatea modernă din prezent, ne place să comunicăm, să facem schimb de idei, să avem pe cineva alături. Ne simţim în siguranţă, protejaţi şi liniştiţi.Acest gînd s-a întipărit atît de adînc în minţile tuturor, încît a devenit practic inacceptabil ca cineva să-şi petreacă timpul în singurătate, chiar o perioadă relativ scurtă. O astfel de persoană pare cel puţin stranie în ochii majorităţii, de parcă ar lăsa timpul să treacă fără rost.377898_267583953290494_249034195145470_727473_1953689096_n_large

Nu zic, este imposibil ca specia noastră să meargă împotriva naturii şi să nege un proces îndelungat de evoluţie, proces ce arată clar – omul este o fiinţă socială, dar fiecare are nevoie de momente petrecute cu sine însuşi. În aşa mod, învingem frica de a rămîne faţă în faţă cu gîndurile noastre, ne cunoaştem mai bine, luăm decizii potrivite, creştem spiritual. Sunt de părere că izolarea ocazională, cîteva ore de linişte după o zi grea, fară televizor (care face doar brainwashing), computer sau telefon este benefică. Cum să supravieţuieşti altfel într-o lume nebună, în care totul se întîmplă atît de repede şi trebuie să fii pregătit de orice eveniment neprevăzut? Avem nevoie de pauze, de un alint pentru suflet.
Despre religie
Ştiu, probabil mulţi vor reacţiona urît şi nu vor fi de acord, însă eu îmi voi exprima opinia în legătură cu un subiect sensibil pentru întreaga societate, şi anume – religia, unealta care controlează populaţia, care lasă bătrînii fără bani şi  care se implică în politică (unde chiar nu are ce căuta). Nu am nimic împotriva persoanelor credincioase, le respect şi înţeleg perfect că au nevoie de susţinere, de speranţă. Însă, vorbind la general despre acest fenomen, de la apariţia sa cu două milenii în urmă şi pînă în prezent, religia a frînat mult progresul. Chiar şi o persoană cu cele mai vagi cunoştinţe în istorie înţelege că perioada de înflorire a creştinismului a fost şi cea în care nu prea a existat modernizare, noi invenţii. El ţinea oamenii în frîu, nu le permitea gîndirea liberă. Era comod pentru conducere şi clasele sociale superioare. Însă, o dată cu apariţia a noi curente politice, a dezvoltării economice, industrializării, biserica pierde din putere. Şi iată-ne de vreo 100 ani încoace cu computere performante, medicină avansată şi sateliţi artificiali. Lista de oamwn de ştiinţă creştini este scurtă, şi mulţi au avut probleme cu inchiziţia: Link.Poate antipatia mea vine nu doar din această cauză, ci şi deoarece văd cum merge treaba, mai ales la ţară, unde oamenii se simt obligaţi să plătească „taxe fixe” pentru anumite servicii religioase. Nu contează faptul că pensia vîrstnicilor abia ajunge pentru supravieţuire, ei sunt zombificaţi de ideile promovate pe la slujbe, ba chiar şi şantajaţi. Chiar şi întregul concept al creştinismului mă pune pe gînduri, deoarece copiază mult din religiile vechi (citisem mai multe articole şi cărţi). Oare nu a fost facut întenţionat, ca oamenii să accepte mai uşor noul curent şi rînduielile sale? Poate în trecut erau acceptate deoarece oamenii cunoşteau mai puţin, însă acum, cu atît acces la informaţie, Biblia poate părea o adunătură de legende copilăreşti ce nu au prea multe tangenţe cu realitatea.Cred că a venit timpul să ne bazăm pe omenie, să deosebim binele de rău fără frică şi prieteni imaginari.

BTW, aurul de pe scaunul Papei de la Roma ajunge pentru a întreţine zeci de familii. Gîndţi-vă la asta.
Intoleranţă
Ieri eram în faţa magazinului Gemeni, aşteptam o prietenă. Am observat un tip, care s-a oprit lîngă mine şi părea destul de liniştit, nimic din comportamentul lui nu mi s-a părut dubios. Apoi, a făcut un pas înainte şi a început a striga (vorbea rusa) despre cît de complexaţi, egoişti, înapoiaţi şi materialişti sunt moldovenii, că nu pot tolera comunitatea gay (după cîte am înţeles eu, însăşi el era homosexual). Paznicii din faţa magazinului arătau puţin speriaţi, oamenii ce treceau pe alături zîmbeau (nu înţeleg de ce). Sincer, nici eu nu ştiam cum să reacţionez.  Clar lucru, gestul său a fost exagerat şi mă gîndesc că nu era în toate minţile, dar sigur este şi ceva adevăr în spusele sale.                                                                    Suntem complexaţi pentru că nu avem educaţie sexuală, iar cîtva ore de biologie stîrnesc rîsul tuturor, pînă şi unii profi se jenează să vorbească despre sex. Iar atunci cînd mamele ajung cu fete de 15 ani însărcinate se întreabă unde au greşit. Au greşit de la bun început, cînd spuneau că bebeluşii sunt găsiţi în varză, cînd astupau ochii propriilor copii la filme ce au scene cu săruturi.                                                                                                       Suntem egoişti pentru că nu ne interesează nimeni şi nimic, relaţiile, prieteniile merg atît timp cît există folos personal. Şi dacă amicii mai vechi nu dau nici nu semn de viaţă, cu siguranţă totul le merge perfect.                                                                                                                                                                             Suntem înapoiaţi pentru că ne temem  să vorbim cu o persoană care are SIDA sau mai ştiu eu ce boală. Frica asta nemotivată vine din lipsa de informare. Ironic este că nu ne temem să mergem la un salon de manichiură, fără să fim siguri că instrumentele au fost prealabil dezinfectate, însă evităm persoanele ce nu reprezintă absolut nici un pericol.                                                                                                                                                                              Suntem materialişti pentru că nu avem nevoie de dragoste. Fetele nu mai spun „mă întîlnesc cu un bărbat frumos”, ele zic „ies cu unu cu Mercedes”. Chiar nu le mai interesează nimic înafară de bani? Atunci băieţilor le este foarte uşor – investesc într-un automobil şi anină  orice domnişoară.                                                                                                                                                                                                                                                                     Suntem intoleranţi deoarece o persoană gay este privită ca un exstraterestru. Printre problemele homosexualilor se numără şi dificultatea cu care se pot angaja în cîmpul muncii, de parcă viaţa personală le influenţează cumva productivitatea. Prostie.Suntem sălbatici.Şi acum mă conving, nu este ceva în neregulă cu acel tip, ci mai degrabă cu noi toţi. Nu vrem s-o recunoaştem şi rămînem aşa cum eram: încăpăţinaţi, cu nasul pe sus şi limitaţi. Imagine la temă:

Nu despre modă şi bun-simţ


De ce ai noştri nu pun accent pe calitatea unui produs, ci pe preţul lui? Cine mai poate fi impresionat cu poveşti despre sume fabuloase cheltuite pe nişte nimicuri? Înţeleg, am trecut prin perioada sovietică, după zeci de ani de gri şi monotonie fiecare tindea să se afirme. Din acest motiv, probabil, anii 90’ au fost o perioadă în care se purta sclipici, culori, printuri inimaginabile.  Intenţia era să demonstreze tuturor clasă şi starea materială bună. Ironic, au obţinut opusul. A venit timpul să ne conformăm cu vremurile noi. Eu fac parte dintr-o generaţie foarte tînără, care ar trebui să gîndească diferit, să scape de complexele vremurilor demult apuse şi să evolueze. Nici vorbă. Priorităţile sunt aranjate cam în următoarea ordine: brand, tendinţe, apoi undeva la sfîrşit vine confortul şi calitatea. Iar dacă preţul nu este cumva de ajuns de mare,  îl creştem noi de vreo 3 ori şi povestim prietenelor despre shoppingul reuşit. Iată un exemplu: mi-am cumpărat o pereche de balerini, pentru care am plătit 270 lei, iar o domnişoară cu papuci identici afirmă că i-a luat cu vreo mie de lei. Buuuun. Aici chiar este ceva foarte greşit în modul ei de a gîndi. Cred că e în regulă să-mi procur îmbrăcăminte ieftină, nu ascund asta şi consider că este nevoie de mult noroc, ochi bun şi îndemînă pentru a găsi cele mai bune reduceri. E mare prostie să plăteşti sume enorme doar pentru un nume, sau şi mai rău, să  te prefaci că aşa ai face-o. Şi e penibil să vezi pe cineva în oraş purtînd fiiix acelaşi articol (mii de lei, ce să mai vorbim, exclusivitate şi unicitate).

De unde să vină schimbările cînd şi polobocul *tuse* mă iertaţi, cîntăreaţa Mariana Şura merge la Cannes cu o rochie kitsch de culoare alastru-alb-verde-roşu-negru-roz-cafeniu şi afirmă că e cumpărată dintr-un magazin scump. Orice femeie rafinată, cu simţ estetic îşi dă seama că nici nu miroase pe aici a scump. Chiar să fi vrut să găsesc o rochie mai urîtă, nu sunt sigură că mi-ar fi reuşi. Este pur şi simplu un dezastru.  Moldovenii sunt glamorous, moldovenii ştiu să se îmbrace, nu au nevoie de sfaturi şi critică constructivă. Încăpăţînarea, mîndria şi încrederea prea mare în propriile forţe - iată defectele ce ne frînează mult dezvoltarea personală.
Eurovision (4)


32. San MarinoCum am văzut titlul, am înţeles că nu are cum să fie ceva bun. Nu am greşit, după 15 secunde am închis pagina. Groaznic.  33. Serbia Am dubii  în legătură cu originalitatea....intro-ul la vioară îmi aduce aminte de Coldplay, "Paradise". La general vorbind, drăguţ. La sigur va ajunge în finală.34. SlovaciaCurajos! Alegere bună pentru concurs. Se evidenţiază în mulţimea compoziţiilor pop, lente. Are atîta energie. Mi-a plăcut mult. Stilul seamana cu ceva de tipul Sick Puppies. Îi urez succes. 35. SloveniaNu ascult aşa ceva, însă vocea ei e frumoasă. Prea siropos. Parcă e soundtrack la vreo poveste Disney, cu prinţi şi prinţese.36. SpaniaMaagic. Relaxant şi frumos. La sigur va fi printre primele. Videoclipul este şi el calitativ. Întreaga compoziţie este foarte reuşită. Dacă interpreta se va descurca şi live, totul va fi perfect.37. SuediaAaah, Loreen este preferata mea. Puţin stranie, cu accente hippie în felul în care se mişcă, în păr. Piesa este energie pură. Mi se face pielea de găină. Chiar merită să învingă în acest an.38. Elveţia Are puţine vizualizări şi nu înţeleg motivul. Parcă sunt The Killers. Frumos. Este una dintre puţinele piese pe care le-aş include în playlistul meu.39. TurciaNu sunt mare amatoare de motive orientale. Meh. Vocea şi felul în care se mişcă sunt stranii. Nu e în topul preferinţelor mele.40. UcrainaVocea asta e awesome. Am fost plăcut surprinsă să văd o cîntăreaţă de culoare. Îmi place tot, atîta putere, dă poftă de viaţă.41. Marea BritanieM-am obişnuit cu prestaţiile nereuşite a acestei ţări în fiecare an, dar iată că de data asta e mult mai bine. Vocea este pur şi simplu perfectă.CONCLUZIEDeşi era de aşteptat ca mai toţi participanţii să vină cu ceva foarte comercial, totuşi Eurovision 2012 uimeşte prin varietatea genurilor muzicale. De la balade lente la rock şi în final house energic, cred că fiecare poate găsi un cîntec pe gustul său. Preferaţii mei sunt Suedia, România, Danemarca, Germania. Cum nu ar fi, le urez tuturor succes. Sper că Pasha al nostru va ajunge în finală. Nu ne dezamăgi!
Pizza şi borş
Statisticile spun că cei mai mulţi emigranţi moldoveni merg în Rusia, iar pe locul doi, era de aşteptat, în Italia. Este ceva atît de obişnuit, fiecare are rude/amici/cunoscuţi plecaţi să-şi încerce norocul prin Roma sau Milan. Cultura italiană şi-a pierdut orice farmec, astăzi nu poţi impresiona pe nimeni cu fotografii la Pisa sau Colosseum. Moldovenii au cucerit patria pizzei şi a lasagnei şi nu o vor părăsi degrabă.Însă un lucru ieşit din comun este ca o familie de italieni să se stabilească la noi. După o viaţă trăită într-un stat mult mai dezvoltat şi mai stabil, o pereche de bătrîni se mută la Chişinău. Şi asta nu este tot. Ei, conştienţi de interesul crescut al italienilor pentru cultura noastră, scriu o carte în care descriu viaţa moldovenilor în “habitatul” lor natural. Întreaga lucrare e o comparaţie dintre 2 societăţi, accentuînd plusurile şi minusurile fiecăreia. Probabil mulţi şi-au dat seama, numărul dezavantajelor ţării noastre este mare. Ştiu, poate provoca indignare : “De ce nu au rămas acolo? De ce vin aici cu critici?” Totuşi mi-a fost interesant să văd ţara noastră din alt unghi. Printre lucrurile descrise erau şoferii încordaţi, transportul public cu “marshrutci”, mîncarea tradiţională şi multe alte chestii pe care nu le ţin minte, din păcate. I-au surpins şi mizeria Nistrului. Ei abordează cu umor problema apei murdare, zicînd că din tot ce găseşti pe acolo poţi prepara borş pentru întreaga ţară. Cîteva pagini descriu şi preţurile din cafenelele noastre în raport cu salariile medii. Acolo este menţionată leafa de 200 euro (la unii poate fi şi mai mică) şi preţul unei simple cafele, de 2 euro (în unele localuri mai glamorous preţul se măreşte de cîteva ori). Reiese că stăm acasă şi bem Nescafe.Un lucru m-a mirat mult: le-a plăcut că fetele noastre, ce fiind la o vîrstă destul de tînără, întemeiaza familii, cresc copii şi sunt responsabile. Nu pot fi de acord. Căsniciile pe la 20 ani, ca regulă, sunt sortite divorţului. Nu ar fi logic să se maturizeze, să înţeleagă ce vor şi apoi să treacă la fapte?Nu cred că lucrarea dată trebuie luată în serios, este subiectivă. Mie nu mi se pare totul atît de rău. Poate pur şi simplu mă tem să recunosc adevărul acestei cărţi, cine ştie.PS: Mulţumesc mult doamnei Botnari Violeta, profesoara de limbă italiană datorită căreia am aflat de acest volum.
Eurovision reviews (3)


Continui cu Eurovisionul. Următoarele 10 cîntece: 22. ItaliaAre ceva cu Amy Winehouse. Ascultabil, dar nu senzaţional. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că ea cîntă în limba engleză, ouch. Are de lucrat muult la accent. Mai bine rămînea la versiunea italiană. 23. LatviaCam aiurea. 90's are back. Zîmbet fals, melodie de care am obosit, versuri de tipul "vaca paşte iarbă verde", videoclip necalitativ.  Nu-mi place nimic. Următoooorul vă rog!24. LituaniaPrea romantic chiar şi pentru o fată. A spus de atîtea ori "love is blind". Cred că mult timp înainte fraza asta o să fie enervantă. Are voce, dar nu ascult piese de tipul ăsta şi nici nu văd de ce aş putea începe s-o fac. Pur şi simplu nu-mi place, apoi mai adaug şi mişcările lui pe scenă... Nu, nu are şanse.25. Malta Cam au trecut timpurile cînd se dansa în apă, urmărind acest videoclip simt că mă întorc la vremurile cînd aveam vreo 11 ani. Chair şi hainele dansatorilor parcă sunt luate din comediile americane mai vechi. Cîntecul este catchy, nimic mai mult. Un plus mare este interpretul - el arată bine.26. MoldovaNu ştiu unde a fost filmat videoul, pare a fi un club provincial. La început cîntecul nu-mi plăcea deloc, acum îmi pare că ar avea ceva potenţial: el are voce, place fetelor, melodia este vioaie. Hainele lui Pasha nu sunt luate din Vogue, dar bine că nu are pe dînsul ceia ce purtase la preselecţia naţională. 27. MontenegroNu am rezista, nu am putut asculta pînă la sfîrşit. Niciodată nu am agreat parodiile astea muzicale cu umor neinspirat.28. OlandaNici nu ştiu de la ce să încep. Ce caută cîntecul ăsta la Eurovision? Stilul piesei e country, ea poartă pene de indian. Nu va ajunge în finală, nu are cum.29. PortugaliaCam plictisitor. Nu are nimic memorabil. Vocea ei este bună, dar piesa cu influenţe greceşti nu a adunat multe simpatii.30. RomâniaAre multe şanse să învingă. Fata este frumoasă, videoclip bun, voce la fel. Este evident că a fost depusă multă muncă. Succese ei. 12 puncte din partea Moldovei!31. Rusia E funny. Puţin umor negru:  sper că vor ajunge toate vii pînă pe 26 mai. Cum au putut ele acumula cele mai multe voturi la preselecţia naţională? Nu pot să presupun nimic despre succesul lor, se pot întîmpla multe lucruri neaşteptate.Cam asta pe azi, degrabă vine şi ultima parte + concluzie.
Showbizul moldovenesc, pe scurt


Moldova nu are industrie muzicală, nici originalitate, nici stil. Totul se rezumă la nişte piţipoance de bani gata ce încearcă să copieze glamourul hollywoodian, însă în final culminează cu nişte apariţii penibile şi ieftine.Ştim bine cît este de costisitoare lansarea unui interpret, cu textieri, compozitori, înscrieri şi videoclipuri. Din acest motiv, în showbizul nostru nu ajung adevărate talente, ci doar copii mofturoşi şi alintaţi cu părinţi bogaţi (exemplu: Grigor Diana, prinţesa pop basarabeană cu buze din plastic). Nu contează atît de mult că nu au talent, nu pot lega două cuvinte şi nu au o apariţie scenică demnă de un interpret, important e că mama are fată cîntăreaţă. Ce drăguţ.Totuşi în Moldova se mai face muzică bună, puţină, dar atît de aproape sufletului meu. Am o listă de formaţii şi interpreţi pe care îi ador aşa cum sunt, nu prea cunoscuţi, simpli, dar ai noştri aparte. De exemplu Snails, Dara, Alternosfera, Carla’s Dreams, Gîndul Mîţei, Guz, Zdob şi Zdub, Dan Bălan, Sofia Rotaru, Studio One, O-zone sunt profesionişti adevăraţi. Şi chiar am observat că unii tind să nu-i aprecieze numai din cauza că sunt moldoveni, şi-au întipărit în cap ideea că la noi muzică de calitate nu poate exista. Bine că tot rahatul american de tipul Nikki Minaj, Pitbull si Lil Wayne are talent. Ce nu ar lansa aceşti indivizi, în cîteva zile vizualizările ating zeci de milioane (btw, iată cît de uşor pot fi influenţate masele mari, producţiile americane fiind băgate pe gît tuturor). Încă ceva specific ţărişoarei noastre: la noi cei care vor să facă bani, lansează muzică de chefuială şi merg să cînte pe la nunţi şi cumetrii. Ei fac muzică pentru persoane trecute de 50 şi nu urmăresc tendinţele din afară. Ideea e că nici măcar nu cînta 100% live, doar miaună deasupra înscrierii. Apoi mai şi primesc sume frumoase pentru prestaţiile lor jalnice. Şi în final, pe lîngă lipsă de voce, mai vine modul în care vedetele noastre sunt îmbrăcate. Dan Boian - un adevărat douchebag, impresionează de fiecare dată cu strasuri, chepci demodate, cureluşe, pe scurt, tot kitschul concentrat într-un singur personaj. De ar fi el singurul. Eh.Moldova are nevoie de schimbări radicale, urgent!
Eurovision reviews (2)


 11. EstoniaBăiatul ăsta poate cînta. De la prima audiere a compoziţiei pielea mi s-a făcut de găină. Totul este atît de intens şi frumos. Singurul lucru care îmi displace este costumul, îmi aduce aminte de mirii de la nunţile moldoveneşti. Stofa asta strălucitoare arată ieftin, e prea mult chiar şi pentru un videoclip.12. Finlanda O altă piesă reuşită, deşi muzica liniştită nu e chiar genul meu. Mulţi participanţi au ales să nu cînte în engleză. Oarecum e bine, fiecare interpret îşi arată cultura propriei ţări, dar nu pot înţelege absolut nimic din versuri. 13. Franţa Nu e rău deloc, numai bun pentru aşa concurs. Sunt absolut sigură că va fi între primii 10. Mie personal nu îmi prea place timbrul vocii, în rest piesa e memorabilă.   14. MacedoniaNu am rezistat să ascult pînă la sfîrşit.... vocea ei sună răguşit şi neplăcut, nici cîntecul nu este bun. Deşi majoritatea au părere bună, mie îmi pare că ea strigă toată piesa.   15. GeorgiaEste rău că au combinat prea multe motive într-o singură piesă. De asemenea vocea nu este nici pe aproape bună. Un plus este energia întregii prestaţii, dar ce folos. Dacă încă nu ai auzit-o nu-ţi pierde timpul făcînd-o.  16. GermaniaEste unul dintre cei mai buni. În plus, arată bine. E o raritate pentru mine ca o piesă atît de liniştită  să nu mă lase dezamăgită. Foarte frumos. Videoclipul la fel este calitativ. Îmi place totul.  17. Grecia Nimic original din partea Greciei, plictisitor. Cîntece de tipul ăsta sunt în fiecare an la Eurovision... Ei pur şi simplu au mers pe varianta sigură, uitînd de unicitate.   18.  Ungaria M-am îndrăgostit de melodia aceasta instantaneu. E perfectă, armonioasă, are tot ce trebuie. Este evident că a fost depusă multă muncă.  19.  IslandaWow, cîtă emoţie. Deşi are puţine vizualizări, mi-a plăcut întreaga compoziţie. Vocile lor se combină atît de frumos împreună, magic.  20. Irlanda Mi-au displăcut şi înainte, şi acum. Sunt pur şi simplu enervanţi. Unul era de ajuns să-mi provoace rîsul, nemaivorbind de doi. Părul lor ridicol îmi aduce aminte de iarbă în vazon. Cîntecul nu este atît de rău, poate vor avea un loc bun. 21. IsraelSunetul de la început de video îmi aduce aminte de serile frumoase petrecute la ţară:).  Vocea lui îmi aduce aminte puţin de Arctic Monkeys, numai că într-o variantă rea, parodiată.   Asta este totul pentru azi. La general vorbind, cîntecele din acest post îmi plac mai mult de cît în primul... Dar încă nu am auzit nimic senzaţional.
Eurovision reviews


Nu sunt cel mai înrăit fan Eurovision. După părerea mea, e o pierdere de bani şi timp, mai ales că de fiecare dată am senzaţia că participanţii nu sunt apreciaţi pentru prestaţie, talent şi voce. În joc intră showul, o piesă simplă, dar uşor memorabilă (catchy) şi desigur politica. La fel mă deranjează şi faptul că rareori un anumit cîntec chiar reprezintă o ţară, sunt neglijate tradiţiile, totul este prea comercial. Totuşi, în fiecare an ascult piesele intrate în concurs şi îmi fac propriile prognoze pentru ca apoi să le compar cu rezultatele finale. Iată şi impresiile despre concurenţii din acest an. I-am luat în ordine alfabetică şi încerc să fiu cît mai obiectivă. 1. Albania Nu intră în formatul Eurovision, este prea monoton. Rona are talent, însă întreaga compoziţie este mult prea obişnuită, toţi am mai vazut aşa ceva. Note înalte, melodie tipică pentru cîntece sentimentale, plictisitor. Videoclipul este sumbru, straniu. Nici nu am rezitat să-l urmăresc pînă la sfîrşit, mult prea modest. Şanse să învingă - puţine. Doar vocea şi pasiunea cu care interpretează mi-au provocat admiraţia.  2. Austria Pur şi simplu rău, e atît de aiurea încît nici nu mai am ce comenta, totul este evident. Dacă înscrierea zgîrie atît de mult urechile, voi fi nevoită să pun mute la "performance-ul" lor live. Plus la asta şi aspectul lor de cocalari mă face să-i urăsc şi mai mult.    3. AzerbaijanMult mai bună de cît precedentele, piesa Sabinei este liniştită, plăcută, vocea la fel. Chiar dacă este ţara învingătoare, cei din Azerbaijan nu s-au relaxat nici în acest an. Videoclip frumos, cîntec drăguţ - pot fi mîndri de munca lor. Chiar nu am ce obiecta.     4. BelarusMulţi spun că i-au copiat pe Nickelback. Nu este o asemănare atît de izbitoare, asta este vocea băiatului, nu o poate schimba. Piesa este reuşită, calitativă. Videoclipul încă nu a apărut, deci, aşteptăm.5. BelgiaPoate cineva să-mi explice de ce are atîtea dislike-uri? Nu e cea mai bună, dar are 600 voturi negative. Cîntecul este pur şi simplu drăguţ, nu are nici urmă de originalitate. Probabil unei fete de 12 ani îi va plăcea. 6. Bosnia & HerţegovinaCam multe melodii liniştite anul ăsta. Bosnia & Herzegovina vin şi ei cu o baladă. Fata nu are voce fenomenală, nici videoclipul nu este cine ştie ce, o încercare nereuşită de a crea o atmosferă oldie. Piesa Mayei are concurenţă mare.  7. BulgariaIeeftin şi urît. Aproape fiecare producţie românească sună cam aşa. Ne-am cam săturat de beatul ăsta, deşi iniţial făcuse furori. Poate în Europa va fi apreciat mai mult de cît la noi. Este cam plictisitor pentru cei de aici, auzim cîntece de tipul ăsta 24 din 24 la radio.  8. Croaţia Frumos şi videoclipul şi cîntecul, deşi piesa este liniştită, clipul dinamic echilibrează întreaga compoziţie. Poate lua un loc bun dacă europenii vor da dovadă de bun gust. Deşi nu am înţeles nimic din versuri, oricum mi-a plăcut. Îi urez succes. 9. CipruÎn sfîrşit, ceva dansabil, pop, potrivit pentru Eurovision. Îmi place mult videoclipul, merge perfect cu piesa. Vocea interpretei mai lasă de dorit, în rest îmi place. Sunt sigură că va prinde bine la public. 10. DanemarcaIată exemplul perfect cînd less is more. Atît de drăguţ!  Cîntecul este uşor de memorat, are ceva deosebit. Chiar sper că va lua un loc bun. Pur şi simplu nu este deajuns să-l asculţi doar o dată .  ***Următoarele le voi adăuga degrabă, nu reuşesc să le critic toate într-o zi. Am încercat să nu fiu prea dură, dar în acelaşi timp să menţionez şi părţile bune şi rele a fiecărei compoziţii. Ascultînd doar 10 cîntece, pot spune că în acest an participanţii sunt mai puţin puternici, de parcă vin la Eurovision din obligaţie, nu din propria dorinţă. Poate următoarele piese nu mă vor dezamăgi atît de mult.
Frumuseţe şi complexe
Mai toţi oamenii sunt nemulţumiţi de felul în care arată. Unii îşi acceptă corpul aşa cum este, alţii încearcă să-l modifice folosind diferite metode. Cea mai raţională decizie ar fi un mod sănătos de viaţă şi multă mişcare, însă cere multă voinţă, efort.Perioada în care complexele în legătură cu aspectul fizic coboară self esteem-ul fetelor pînă la pămînt este vîrsta de 15 – 17 ani. Mai mult de 90% din adolescente vor să  schimbe măcar ceva, mai ales greutatea. O pătrime dintre acestea sunt gata să apeleze şi la chirurgie estetică. Eu sunt de părere că numărul lor ar fi şi mai mare dacă preţul unei astfel de întervenţii ar fi mai puţin piperat.

Şi eu la rîndul meu nu sunt mulţumită de cîte ceva, cum ar fi nasul sau înălţimea, dar niciodată nu aş fi gata să-mi risc sănătatea pentru un moft. Apoi, nimeni nu garantează că rezultatul va fi mulţumitor. Iata şi cazul Donatellei Versace, care şi cu o avere impunătoare nu a obţinut un chip frumos:Dar şi la general vorbind, rareori rezultatul este mulţumitor. Iar atunci cînd totuşi schimbarea este în bine (cum e cazul lui Megan Fox) bărbaţii o cred hot. Meh. Cum poate cineva admira falsitatea?

Impefecţiunea e frumoasă, fiecare are cîte ceva deosebit. Poate aluniţa pe care tu o urăşti este sexy pentru cineva? Mie personal, faţa perfectă nu mi se pare wow (faţă perfectă matematic, proporţional). E drăguţă, nimic mai mult.                Femeile care se tem de îmbătrînire trebuie pur şi simplu să accepte schimbările naturale ce au loc în organism. Şi o doamnă de 40-50 ani este frumoasă, mai ales cînd zîmbeşte. Este o vîrstă deosebită, cînd sunt împlinite material, emoţional. Chair nu văd rostul bisturiului aici.
Mood
Tumblr_lpsxdaqbi01qj102do1_500_large

E aproape vară. E cald. Zilele astea libere, pînă miercuri, au venit la timp. Nici computerul de care nu mă putem despărţi nu mai arată atît de atrăgător. Chiar dacă mai sunt şi tezele peste care trebuie să trec, nu mai am chef. Nu vreau să fac nimic, am activat regimul energy saver. Mă hrănesc doar cu îngheţată şi băuturi răcoritoare. Port o pereche de şorţi şi un tricou larg. Aştept soarele să-mi bronzeze pielea după atîta timp cît a fost ascunsă de paltoane, fulare, pulovere. Mă simt împlinită şi fericită, chiar nimic nu-mi poate strica moodul. Ziua asta e perfectă. Lumină, zîmbete şi oameni buni.Btw, ăsta e cîntecul ideal pentru lenevire. În linii generale, transmite cam tot ce simţim vara. Nu are cel mai bun videoclip (chiar deloc), însă atmosfera relaxată a cîntecului compensează acest defect. Audiere plăcută. :*  
Paştele Blajinilor
Blossoms-easter-flowers-jewlery-light-favim.com-130565_large

Weekendul ăsta l-am petrecut la bunica mea, într-un sat depărtat, cam uitat de lume, însă foarte pitoresc. Ocazia – Paştele Blajinilor.  Chiar sunt de părere că obiceiul în sine este frumos, însă am impresia că are loc o întrecere: cine are “pomene” mai bune. Cînd eram mai mică oamenii aduceau cănuţe, o batistă, lucruri simple. Acum au trecut la seturi de pahare, veselă, storcătoare de suc. Mă întreb ce vor aduce anii viitori, poate maşini de spălat, automobile şi chei de apartamente. Nu înţeleg nici modul în care se îmbracă majoritatea fetelor. Ocazia cere sobrietate, linii drepte, culori şterse. Cum la noi sărbătoarea are mai mare importanţă socială de cît spirituală, cimitirul este umplut de sclipici şi fuste de 15 cm.Apoi, cînd totul se termină, rudele ce se văd cel mai probabil doar o dată pe an, rămîn să facă un picnic, beau, se veselesc. Ce drăguţ. Vorbind la general, sunt uitate tradiţiile. Sărbătorile devin doar un motiv întemeiat pentru a mînca bine. Crăciun? Bem! Paşte? Bem! A doua zi, sălile de sport sunt pline, de parcă o masă copioasă o să adauge kilograme întregi. Moldovenii au grijă de corpurile lor, moldovenii sunt fit.
Eu, aşa cum sunt
Am prea mult timp liber. De obicei în aşa perioade devin foarte lenoasă şi neproducivă. Nu-mi pot organiza ziua, ştiu că mai am mult timp pînă seara şi cînd mă uit la ceas este puţin spus... tîrziu. Din acest motiv, am hotărît să scriu cît mai repede posibil, cît am poftă. Şi voi scrie despre mine. Am ales acest subiect nu pentru că nu aş avea despre ce scrie, pur şi simplu experimentez. Vreau să-mi fac un autoportret, lucru dificil pentru mine (deoarece trebuie să fiu obiectivă). Pentru început, o reflexie a personalităţii mele este odaia mea. La prima vedere pare neorganizată, însă mie îmi place aşa cum este, pot găsi uşor tot de ce am nevoie şi cunosc locul fiecărui obiect în parte. Odaia mea este un mini-univers aparte (cît de banal nu ar suna, whatever) şi serios, nicăieri nu mă simt atît de relaxată şi liniştită ca acolo. De obicei mă poţi găsi citind o carte sau click-uind aiurea pagini despre artă, creativitate, muzică. Chiar pot să spun că mi-am transformat capul într-o mini enciclopedie de curiozităţi. Straniu că astfel de lucruri nu sunt o problemă pentru memoria mea, pe cînd temele de la şcoală... eh.Dacă mă vezi pe stradă, în liceu, oriunde, felul în care mă comport depinde nu doar de mine, ci şi de persoanele cu care interacţionez. Mă poţi vedea liniştită într-un colţ, dreamy, implicată în discuţii sau facînd comentarii sarcastice. Sunt uşor influenţabilă. Sunt prea bună. De prea multe ori nu pot spune „nu”. Iert prea uşor. Toate aceste caracteristici mă fac pur şi simplu prea moale. De cîte ori am încercat să mă schimb, tot rămîn aceiaşi, iar alţii se folosesc prea des de asta. Sunt sensibilă. Sensibilă la vorbe, la părerea altor oameni despre mine, la note, la relaţiile pe care le am cu alţi oameni... la tot. De asta şi sunt moody, insuportabilă, greu de înţeles.Sunt visătoare. Toţi fac ceva real, palpabil, frumos, pe cînd eu visez la lucruri pe care puţin probabil o să le am. Uit repede. Am avut zeci de idei bune pentru postările de aici, dar le-am uitat. Acum, mi-am cumpărat un carnet pentru notiţe. Îl port mereu cu mine şi scriu tot, de la versurile unui cîntec care mi-a placut (pentru a-l google-i ulterior) pînă la idei pentru rage comixuri. Cîteodată pot părea emotionless. Nu este aşa. Pur şi simplu sunt puţin socially awkward. Dacă am un conflict cu cineva, toată seara nu mă pot concentra la nimic, mă gîndesc doar la faptul că trebuia să procedez altfel, să folosesc o altă replică. Dar nu am curajul să-mi recunosc greşelile, sunt prea încăpăţînată. Nu pun preţ pe lucrurile pe care le am. Niciodată. Deschid profilurile pe facebook a unor oameni în trecut apropiaţi şi  înţeleg că nu mă leagă nimic cu ei. Iar discuţiile ocazionale de 2-3 ori pe lună sunt pur şi simplu stranii, neplăcute.Unii mă pot credea o tocilară. Ideea e că dacă pot formula o frază mai lungă de două rînduri şi folosi  cratima corect nu mă înjoseşte pe mine, ci îi face pe unii indivizi oarecum inculţi. Sunt sigură că ei o să se recunoască citind acest fragment. Îmi plac schibările, îmi place să încerc ceva nou. De exemplu, ieri m-am tuns. Am mers la frizer fără să am o idee despre ce vreau, dar am facut-o şi nu îi pare rău. *yay*Iată cam asta sunt eu, probabil nu am inclus tot, mi-e frică să mă văd aşa cum sunt. Vreau să mă perfecţionez, să mă schimb şi să cresc. Am senzaţia că niciodată nu sunt de ajuns de frumoasă, deşteaptă, funny. Dar voi face tot posibilul să mă perfecţionez, iar peste cîţiva ani citind această descriere să nu mă recunosc în ea.
Despre psihologie
Acum este foarte mult popularizată o ştiinţă relativ nouă – psihologia. Toţi citesc cărţi despre acest subiect, toţi vor să de vină psihologi sau măcar au urmărit serialul „Lie to me”. Nu zic, mă număram şi eu printre dînşii, am citit „Limbajul Trupului” de Allan Pease, însă m-am plictisit repede. Pur şi simplu nu pot avea încredere în aceste concepte care nu au fost testate în timp. Dacă e să mă iau după filmele americane, atunci nu aş putea supravieţui fără ajutorul unui specialist nici cea mai neînsemnată dramă, vizitele săptămînale la psiholog fiind ceva normal. Sume enorme de bani cheltuite pe idee nu ai ce, pentru ca în final ei să devină şi dependenţi de cabinetul medicului. Tumblr_m0qj24urlq1qeixu6o1_500_large

Mulţi poate nu vor fi de acord, însă eu văd multe efecte negative în axarea educaţiei şi societăţii pe această ştiinţă. Sunt publicate multe studii, de-a dreptul prosteşti, de exemplu, s-a dovedit ştiinţific, atunci cînd spunem că nu ne place ceva, pur şi simplu ne este frică să recunoaştem inversul. Chiar? Dacă eu spun că nu îmi place mirosul din canalizaţie ascund încîntarea mea pentru dînsul? Psychology, you're so funny! Apoi, este promovată şi concepţia după care nu este acceptată nici un fel de ceartă sau ironie în direcţia adolescenţilor şi copiilor, pentru ca aceştia să crească lipsiţi de complexe şi liberi. Oarecum este bine, însă ajunşi la maturitate ei devin foarte vulnerabili şi depresivi în faţa la orice lovitură a vieţii ( iată de unde apar numărul mari de sinucideri în rîndul tinerilor ).De asemenea, mai toate citatele "inspiraţionale" conţin ideea că ar trebui să gîndim pozitiv. Heh. Eu sunt de părere că asta duce doar le dezamăgiri. Ne facem aşteptări care nu se adeveresc şi apare frustrarea. Mai bine este să fim realişti, să acceptăm lucrurile aşa cum sunt, cu bune şi cu rele. În final, reiese că experimentele acestei ştiinţe sunt făcute direct pe societate, pe fiecare dintre noi. Unde vom ajunge - o să vedem.

Generat în 0.269 secunde.