N-am cetăţenia română şi nici nu ştiu când o voi avea. Nusunt membru al vreunui grup care promovează românismul şi nici nu încerc să mă manifestîntr-un fel anume, pentru că a fi român înseamnă întâi de toate să-ţi salte călcâiele cândauzi o piesă românească. A fi român înseamnă să-ţi fie inundat sufletul de mândrie cândauzi imnul ”Deşteaptă-te române” şi să nu-l înveţi pentru că trebuie, ci pentru că vrei. A firomân înseamnă să te refugiezi pentru o lună sau pentru 10 ani într-o ţarăeuropeană şi-atunci când revii acasă să iubeşti până şi uscăciunea de pecâmpuri şi noroiul de pe uliţele satului. Să trăieşti departe de casă darniciodată să nu uiţi limbă română, oriunde te-ai afla. Pentru a mă impregna cu amintirea a tot ceea ce înseamnă"românesc" peste Prut, în România, revin la prima călătoria a mea pe aceste plaiuri,din vara anului trecut. Eram în trecere cu autocarul prin munţii României. Acolo, pe drumurile, prinoraşele şi satele româneşti a fost pentru prima oară când am simţit armoniaperfectă între conştiinţa şi sufletul meu, ambele româneşti. Nu se ascund înspatele acestor gânduri teorii şi nici ecuaţii. Încerc doar să vă explic ceea ce am constatat cu regret şi anume căromânismul între Prut şi Nistru pentru majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova care auredobândit cetăţenia română, nu este întotdeauna ceea ce ar trebui să fie. Materialismuleste cuvântul care astăzi, volens, nolens, ne caracterizează. Am scris mai multe articole despre limba română şi ignoranţape care o manifestă mulţi dintre cei cu şi fără cetăţenia română. Iar acum vreau sătrezesc conştinţa şi sufletul vostru românesc. Nu-i judec şi nici nu-i condamn pe cei careridică sprânceana când aud de românism dar poartă-n buzunarul cămăşii, chiar lângăinimă, paşaportul român. Îmi doresc doar ca ceilalţi, care sunt conştienţi căprin vene le curge sânge românesc, să nu lupte, aruncând cuvinte celor care nu-şicunosc, încă, adevărata identitate. Cuvintele sunt prea preţioase ca să fiearuncate celor care nu le ştiu preţul. Cel mai bine ar fi să promovăm, săapreciem şi să ne mândrim în continuare cu tradiţiile şi valorile noastre naţionale.Aşa cum a spus Ion Ungureanu în discursul său din 27 martie 2012 : ”Noi nu-iurâm pe ruşi, ci răul din ei”. Ignoranţii din societate încep să cedeze în faţa celorcărora nu le este teamă să spună cine sunt. Știu că ”adevărul ela fundul mării” aşa cum e şi dreptatea. Iubesc tot ce e românesc, chiar dacăn-am fost cea mai bună la istorie şi nici nu pretind că o cunosc perfect. Îmisaltă călcâiele la piesele româneşti, cânt piese româneşti şi limba română estelimba în care iubesc, gândesc şi vorbesc cu Dumnezeu şi cu fraţii mei români. Nuvreau să critic şi nici să arăt cu degetul, acest articol a aruncat doar câtevaadevăruri de care sunteţi şi voi conştienţi, cei cu sau fără cetăţenie română: ”Actele nu te pot face mai român decâteşti! ”
SURSA : Ecou RomânescAutor: Victoria Ungureanu
N-am cetăţenia română şi nici nu ştiu când o voi avea. Nusunt membru al vreunui grup care promovează românismul şi nici nu încerc să mă manifestîntr-un fel anume, pentru că a fi român înseamnă întâi de toate să-ţi salte călcâiele cândauzi o piesă românească. A fi român înseamnă să-ţi fie inundat sufletul de mândrie cândauzi imnul ”Deşteaptă-te române” şi să nu-l înveţi pentru că trebuie, ci pentru că vrei. A firomân înseamnă să te refugiezi pentru o lună sau pentru 10 ani într-o ţarăeuropeană şi-atunci când revii acasă să iubeşti până şi uscăciunea de pecâmpuri şi noroiul de pe uliţele satului. Să trăieşti departe de casă darniciodată să nu uiţi limbă română, oriunde te-ai afla. Pentru a mă impregna cu amintirea a tot ceea ce înseamnă"românesc" peste Prut, în România, revin la prima călătoria a mea pe aceste plaiuri,din vara anului trecut. Eram în trecere cu autocarul prin munţii României. Acolo, pe drumurile, prinoraşele şi satele româneşti a fost pentru prima oară când am simţit armoniaperfectă între conştiinţa şi sufletul meu, ambele româneşti. Nu se ascund înspatele acestor gânduri teorii şi nici ecuaţii. Încerc doar să vă explic ceea ce am constatat cu regret şi anume căromânismul între Prut şi Nistru pentru majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova care auredobândit cetăţenia română, nu este întotdeauna ceea ce ar trebui să fie. Materialismuleste cuvântul care astăzi, volens, nolens, ne caracterizează. Am scris mai multe articole despre limba română şi ignoranţape care o manifestă mulţi dintre cei cu şi fără cetăţenia română. Iar acum vreau sătrezesc conştinţa şi sufletul vostru românesc. Nu-i judec şi nici nu-i condamn pe cei careridică sprânceana când aud de românism dar poartă-n buzunarul cămăşii, chiar lângăinimă, paşaportul român. Îmi doresc doar ca ceilalţi, care sunt conştienţi căprin vene le curge sânge românesc, să nu lupte, aruncând cuvinte celor care nu-şicunosc, încă, adevărata identitate. Cuvintele sunt prea preţioase ca să fiearuncate celor care nu le ştiu preţul. Cel mai bine ar fi să promovăm, săapreciem şi să ne mândrim în continuare cu tradiţiile şi valorile noastre naţionale.Aşa cum a spus Ion Ungureanu în discursul său din 27 martie 2012 : ”Noi nu-iurâm pe ruşi, ci răul din ei”. Ignoranţii din societate încep să cedeze în faţa celorcărora nu le este teamă să spună cine sunt. Știu că ”adevărul ela fundul mării” aşa cum e şi dreptatea. Iubesc tot ce e românesc, chiar dacăn-am fost cea mai bună la istorie şi nici nu pretind că o cunosc perfect. Îmisaltă călcâiele la piesele româneşti, cânt piese româneşti şi limba română estelimba în care iubesc, gândesc şi vorbesc cu Dumnezeu şi cu fraţii mei români. Nuvreau să critic şi nici să arăt cu degetul, acest articol a aruncat doar câtevaadevăruri de care sunteţi şi voi conştienţi, cei cu sau fără cetăţenie română: ”Actele nu te pot face mai român decâteşti! ”SURSA : Ecou RomânescAutor: Victoria Ungureanu