 |
|
Comenteaza
Consiliul local Nisporeni a aprobat restabilirea Monumentului Regelui Ferdinand I
Pe 23 iunie 2016, în consiliul local Nisporeni, a fost votat cu 14 voturi Pro și 1 vot Contra, restabilirea Monumentului Regelui Ferdinand I PD - 7 voturi Pro PLDM - 4 voturi Pro PPEM - 2 voturi Pro PL - 1 vot Pro PCRM - 1 vot Contra
Pe 23 iunie 2016, în consiliul local Nisporeni, a fost votat cu 14 voturi Pro și 1 vot Contra, restabilirea Monumentului Regelui Ferdinand I PD - 7 voturi Pro PLDM - 4 voturi Pro PPEM - 2 voturi Pro PL - 1 vot Pro PCRM - 1 vot Contra
(19 iunie) Colectarea de fonduri pentru Monumentul Regelui Ferdinand I din Nisporeni
În această săptămână am reușit să colectăm 3020 de lei, 85 de euro, 25 dolari canadieni și 10 dolari.
Mulțumim tuturor pentru implicare !Continuăm și duminica viitoare colectarea de fonduri pentru restaurarea Regelui Ferdinand I la Nisporeni !
(12 iunie) Colectarea de fonduri pentru Monumentul Regelui Ferdinand I din Nisporeni
În această săptămână s-a reușit colectarea a 6504 lei, 10 dolari și 5 roni.Mulțumim tuturor pentru contribuția adusă.
În această săptămână s-a reușit colectarea a 6504 lei, 10 dolari și 5 roni.Mulțumim tuturor pentru contribuția adusă.
Reportaj la Moldova 1 despre Monumentul Regelui Ferdinand I la Nisporeni
Reportaj la buletinul de știri din 06.06.2016, Moldova 1, despre inițiativa Grupului ”Faptă nu Vorbă” de a restabili Monumentul Regelui Ferdinand I la Nisporeni.
(5 iunie) Colectarea de fonduri pentru Monumentul Regelui Ferdinand I din Nisporeni
La data de 5 iunie 2016, Grupul „Faptă nu Vorbă” a instalat un cort pentru a colecta fonduri necesare la restabilirea Monumentului Regelui Ferdinand I din Nisporeni. Pe parcursul întregii zile, la cort s-au apropiat mulți cetățeni simpli, dar și reprezentanți ai autorităților publice, ceea ce demonstrează interesul sporit față de acest subiect în orașul Nisporeni.
În total, în această zi, a fost colectată suma 3746 de lei și 10 euro, un rezultat foarte bun pentru prima zi de colectări.
În total, în această zi, a fost colectată suma 3746 de lei și 10 euro, un rezultat foarte bun pentru prima zi de colectări.
Monumentul Regelui Ferdinand revine la Nisporeni
Dragi prieteni si camarazi,
Grupul Faptă Nu Vorbă lansează
campania de colectare a fondurilor pentru restabilirea bustului Regelui Ferdinand I ce va fi amplasat
în oraşul Nisporeni şi în
acelaşi timp apelează la sprijinul dumneavoastră în acest demers.
Scurt istoric:
În perioada interbelică, la Nisporeni a fost edificat monumentul
Regelui Ferdinand I – Întregitorul României. Bustul de bronz al Regelui a fost
modelat în anul 1938 de vestitul sculptor Alexandru Plămădeală.
Cu venirea sovieticilor pe meleagurile Basarabiei, acest bust, ca și alte opere de artă românească de pe pământurile noastre a fost distrus. Mai multe detalii despre monumentul Regelui Ferdinand I din oraşul Nisporeni puteţi găsi aici: https://nisporeni1618.wordpress.com/2015/06/13/monumentul-regelui-ferdinand-i-din-nisporeni/ Situaţia actuală: La iniţiativa grupului Faptă Nu Vorbă , cu sprijinul Fundaţiei VASILIADA și a Primăriei oraşului Nisporeni: - A fost restabilit în piatră de Cosăuţi și instalat în oraşul Nisporeni postamentul pentru bustul Regelui Ferdinand I al României. Toate costurile au fost suportate de către VASILIADA.;
- A fost elaborat proiectul de execuţie a monumentului şi amenajare a spaţiului adiacent, precum şi a fost adoptată hotărârea de redenumire a acestuia în „Scuarul Regelui Ferdinand I al României”;
- A fost încheiat antecontractul de antrepriză cu sculptorul Grigorie Băţ pentru restabilirea bustului. Din bugetul grupului ”Faptă Nu Vorbă” a fost achitat avansul pentru executarea lucrării în sumă de 250 euro.
Costurile pentru restabilirea şi instalarea bustului şi a plăcii de bronz cu iniţialele Regelui constituie suma de 5.000 EUR. Banii pot fi donati prin intermediul contului bancar sau a casieriei noastre. Mai jos vă prezentăm datele contului bancar destinat acestei acţiuni, prin intermediul căruia puteţi contribui la restabilirea acestui monument şi reabilitarea normalităţii şi a trecutului: MDL BIC: MOBBMD22XXX BENEFICIAR: Fundaţia Regina Elena IBAN: MD24MO2224ASV98250597100 Cod fiscal: 1013620005934 Banca: BC „MOBIASBANCA - Groupe Societe Generale” SA, Chișinău, str. Ștefan cel Mare 81A EUR BIC: MOBBMD22XXX BENEFICIAR: Fundaţia Regina Elena IBAN: MD92MO2224ASV98996137100 Cod fiscal:1013620005934 Banca: BC „MOBIASBANCA - Groupe Societe Generale” SA, Chișinău, str. Ștefan cel Mare 81A * Cu menţiunea/destinaţia – Bustul Regelui Ferdinand I Pentru o transparenţă totală, am decis ca toate donaţiile să fie publice. Acestea vor fi afişate ulterior pe pagina noastră într-un raport al lucrărilor. Pentru donaţii confidenţiale, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon (+373) 68467326 sau cu menţiunea respectivă în transferul bancar. Vă mulţumim anticipat!
Cu venirea sovieticilor pe meleagurile Basarabiei, acest bust, ca și alte opere de artă românească de pe pământurile noastre a fost distrus. Mai multe detalii despre monumentul Regelui Ferdinand I din oraşul Nisporeni puteţi găsi aici: https://nisporeni1618.wordpress.com/2015/06/13/monumentul-regelui-ferdinand-i-din-nisporeni/ Situaţia actuală: La iniţiativa grupului Faptă Nu Vorbă , cu sprijinul Fundaţiei VASILIADA și a Primăriei oraşului Nisporeni: - A fost restabilit în piatră de Cosăuţi și instalat în oraşul Nisporeni postamentul pentru bustul Regelui Ferdinand I al României. Toate costurile au fost suportate de către VASILIADA.;
- A fost elaborat proiectul de execuţie a monumentului şi amenajare a spaţiului adiacent, precum şi a fost adoptată hotărârea de redenumire a acestuia în „Scuarul Regelui Ferdinand I al României”;
- A fost încheiat antecontractul de antrepriză cu sculptorul Grigorie Băţ pentru restabilirea bustului. Din bugetul grupului ”Faptă Nu Vorbă” a fost achitat avansul pentru executarea lucrării în sumă de 250 euro.
Costurile pentru restabilirea şi instalarea bustului şi a plăcii de bronz cu iniţialele Regelui constituie suma de 5.000 EUR. Banii pot fi donati prin intermediul contului bancar sau a casieriei noastre. Mai jos vă prezentăm datele contului bancar destinat acestei acţiuni, prin intermediul căruia puteţi contribui la restabilirea acestui monument şi reabilitarea normalităţii şi a trecutului: MDL BIC: MOBBMD22XXX BENEFICIAR: Fundaţia Regina Elena IBAN: MD24MO2224ASV98250597100 Cod fiscal: 1013620005934 Banca: BC „MOBIASBANCA - Groupe Societe Generale” SA, Chișinău, str. Ștefan cel Mare 81A EUR BIC: MOBBMD22XXX BENEFICIAR: Fundaţia Regina Elena IBAN: MD92MO2224ASV98996137100 Cod fiscal:1013620005934 Banca: BC „MOBIASBANCA - Groupe Societe Generale” SA, Chișinău, str. Ștefan cel Mare 81A * Cu menţiunea/destinaţia – Bustul Regelui Ferdinand I Pentru o transparenţă totală, am decis ca toate donaţiile să fie publice. Acestea vor fi afişate ulterior pe pagina noastră într-un raport al lucrărilor. Pentru donaţii confidenţiale, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon (+373) 68467326 sau cu menţiunea respectivă în transferul bancar. Vă mulţumim anticipat!
2 Martie 1992 vs. 9 Mai 1945
Am urmărit cu
multă atenție reacțiile și comentariile oamenilor pe rețelel de socializare în
legatură cu tragica zi de 2 martie 1992.
Pentru cei ce
știu doar de Mall, kebab și beții cu “prietenii”, vreau să le reamintesc că în
data de 2 martie 1992 a început agresiunea rusească în Republica Moldova. Rusia susținând și coordonând la modul cel mai activ separatiștii de la Tiraspol, ajutati de tot
felul de prăpădiți de cazaci beți veniți de peste tot. Cam
același scenariu, ce a fost aplicat și în Ucraina recent (Donbas și Crimea), doar că Rusia pe
atunci nu se masca atât de tare cum o face acum. Tratatul de pace fiind semnat
la Moscova, de către reprezentanții Republicii Moldova și a Federatiei Ruse
(!).
Dar, să revenim la idea principală a acestui articol. Urmărind reacțiile oamenilor, atât vorbitrilor de limba româna cât și a celor de limbă rusă, am oservat o mare paradigm din partea rusofonilor și multă prostie din partea moldovenilor noștri, și anume: Marea majoritate a societății noastre a cam ignorant data de 2 Martie 1992. Nu si-au manifestat nici solidaritatea, nici respectful față de polițiștii, militarii și voluntarii noștri ce au luptat în acel război. Aceasta data este cumva umbrită atât de mass-media, cât și de o bună parte a societății. Pe rețelel de socializare, și-au manifestat deschis solidaritatea față de acele evenimente tragice, oamenii care într-o masura sau alta au trait acele clipe de groazan - fie ei personal, fie cineva din rude sau cunoscuți ai acestora. Pe de alta parte, vorbitorii de limba rusă au ignorant aproape în totalitate acesta data marcanta a istoriei noastre recente. Rarele reacții din partea celor mai aprigi susținători ai ”independenței și suveranității Republicii Moldova și a moldovenilor ca nea”, s-au cam rezumat la termeni de genul “Haideți să nu mai rascolim istoria”, ”Lasați acele timpuri tulbure în pace”, “În acest conflict nu aveau dreptate nici unii nici altii”, “a fost un joc geopolitic în care am fost implicați”, și acestea sunt doar cele mai pașnice și neutre cometarii pe care le putem urmări pe mediul online a acelora ce locuiesc alaturi de noi prin Chișinău, Bălți, Orhei etc. Mulți rusofoni, cărora li se adaugă o grămadă de moldoveni manipulați și fară pic de cultura general, cred cu tărie că “Războiul l-au pornit moldovenii si conducatorii de pe atunci pro-români”, sau “Așa le și trebuia, daca au vrut sa fie anti-Rusia și cu România”, sau“Este dreptul transnistrenilor la independență”, sau așa “O generație de unioniști au primit peste bot in 1992 de la Moscova, acum a crescut înca o generație de unionisti care ar trebui sa primeasca peste bot ca să nu se mai agite atâta” etc. Nu ma afectează deloc faptul că rușii din Republica Moldova ne disprețuiesc și apără poziția Moscovei și a separatiștilor aceteia. Ei sunt printer noi, ne-am obișnuit cu ei, și puțin probabil ei să înceapă în masa se evadeze de sub propaganda mass-mediei rusești, care este în proproție de 60% din toată mass-media din Republica Moldova. Mă deranjeaza în schimb moldovenii noștri, care nu pot lega două evenimente între ele, și asculta în continuare pe fel de fel de dodoni crezând ca nouă trebuie să ne fie rușine pentru războiul din Transnistria, și trebuie să vorbim despre acest subiect în semi-șoaptă ca să nu supărăm ”fratele” rus sau minoritățile acestuia din statul nostru. De asemenea, mă deranjează faptul că moldovenii noștri, mulți dintre ei, cu mare fast serbează ziua de 9 Mai, privesc în dimineața zilei parada de la Moscova, posteaza comentarii pe retelele de socializare despre ”Ziua marii victorii”, agață pe ei sau mașinile sale panglica ruseasca Sf. Gheorghe (nici măcar nu este de pe timpurile celui de-al doilea război mondial, ci a fost introdusă în circulație în 2005 de autoritățile moscovite), și privesc câteva filme sovietice despre război în decursul zilei, după care seara baga în ei cel puțin 50 grame de vodka cu lozinca ”în memoria celor căzuți pentru apărarea patriei”, și ascultă ”Smugleanka Moldovanca”. În timp ce pe 2 martie rusofonii, nostalgicii și moldovenii fără cultură, ne inspiră la greu idea că acest eveniment tragic din 1992 nu trebuie afișat, că trebuie să ne fie rușine pentru tot ce s-a întâmplat și cel mai bine să dăm uitarii acel război. Și uite că pe 9 mai toată lumea iese cu veșnicile lor lozinci “Multumesc bunelului pentru victorie!”, “Tinem minte si ne mândrim” etc. Cu alte cuvinte, ce s-a întâmplat acum 70 de ani în urmă îi interesează mult mai mult pe rusofoni și moldovenii prostiți, decât evenimentele tragice de acum 24 de ani. Întrebarea firească este totși - unde dragii mei rusofoni vă este solidaritatea față de cei ce au croit independența statului pe care acum cel putin declarativ î-l apărați de ”unioniști, fasciști și români” ?! Este evident că se vrea uitarea conflictului din transnistria, uitarea călăilor ce au adus moartea în casele moldovenilor, uitarea acelor ce au fost implicați în acest conflict armat împotriva Republicii Moldova, iar acum fiii și fiicele acestora se primblă cu Porche Cayenne prin Chisinău. Nu este actual războiul din transnistria nici pentru clasa politică din Republica Moldova. Vă dați seama, marea lor majoritate nici măcar nu era implicate în acest conflict – bine că buneiii lor au fost implicați în cel de-al doilea război mondial și trebuie să-i cinsteasca cu flori de 9 mai, nu ?! Așa că dragii mei moldoveni, nu vă așteptați la minuni și la trezire de conștiință din partea celor, al căror conștiință doarme adânc și visează paradele de la Moscova cu oaczia zilei de 9 mai. În Republica Moldova, ipocrizia este la cote maxime. Rusofonii o sa joace în continuare rolul de ”stataliști” si ”iubitori ai Republicii Moldova”, dar în adâncul sufletului vor urî pe cei ce au ieșit în față și au apărat moldovenii din Transnistria și întreaga țară împotriva agresiunii ”fratelui” de la Moscova. Unica noastră șansă, este să fim uniți, să ne cunoaștem istoria, să ne respectăm eroiii și să facem ceea ce considerăm că trebuie făcut. Astazi, mâine, poimâine, până nu vom reuși. Noi suntem obligati să fim puternici, să fim cât mai buni. Să citim cât mai mult, să facem sport, să ne preocupăm de tinerii ce vin în spate – ca viața lor să nu se mai rezume doar la alcool, fumat, TV și primblatul prin Mall cu un kebab în mână. Faceți sport ! Formați familii trainice ! Creșteți copii ! Ajutațiii pe cei de lângă voi, ce sunt din aceiași simenție și au aceleași viziuni ca și voi. Și, nu vă dați manipulați la propaganda moscovită.LUPTA CONTINUĂ ! FAPTĂ NU VORBĂ ! P.S. Curând vine și ziua de 9 mai ...
Dar, să revenim la idea principală a acestui articol. Urmărind reacțiile oamenilor, atât vorbitrilor de limba româna cât și a celor de limbă rusă, am oservat o mare paradigm din partea rusofonilor și multă prostie din partea moldovenilor noștri, și anume: Marea majoritate a societății noastre a cam ignorant data de 2 Martie 1992. Nu si-au manifestat nici solidaritatea, nici respectful față de polițiștii, militarii și voluntarii noștri ce au luptat în acel război. Aceasta data este cumva umbrită atât de mass-media, cât și de o bună parte a societății. Pe rețelel de socializare, și-au manifestat deschis solidaritatea față de acele evenimente tragice, oamenii care într-o masura sau alta au trait acele clipe de groazan - fie ei personal, fie cineva din rude sau cunoscuți ai acestora. Pe de alta parte, vorbitorii de limba rusă au ignorant aproape în totalitate acesta data marcanta a istoriei noastre recente. Rarele reacții din partea celor mai aprigi susținători ai ”independenței și suveranității Republicii Moldova și a moldovenilor ca nea”, s-au cam rezumat la termeni de genul “Haideți să nu mai rascolim istoria”, ”Lasați acele timpuri tulbure în pace”, “În acest conflict nu aveau dreptate nici unii nici altii”, “a fost un joc geopolitic în care am fost implicați”, și acestea sunt doar cele mai pașnice și neutre cometarii pe care le putem urmări pe mediul online a acelora ce locuiesc alaturi de noi prin Chișinău, Bălți, Orhei etc. Mulți rusofoni, cărora li se adaugă o grămadă de moldoveni manipulați și fară pic de cultura general, cred cu tărie că “Războiul l-au pornit moldovenii si conducatorii de pe atunci pro-români”, sau “Așa le și trebuia, daca au vrut sa fie anti-Rusia și cu România”, sau“Este dreptul transnistrenilor la independență”, sau așa “O generație de unioniști au primit peste bot in 1992 de la Moscova, acum a crescut înca o generație de unionisti care ar trebui sa primeasca peste bot ca să nu se mai agite atâta” etc. Nu ma afectează deloc faptul că rușii din Republica Moldova ne disprețuiesc și apără poziția Moscovei și a separatiștilor aceteia. Ei sunt printer noi, ne-am obișnuit cu ei, și puțin probabil ei să înceapă în masa se evadeze de sub propaganda mass-mediei rusești, care este în proproție de 60% din toată mass-media din Republica Moldova. Mă deranjeaza în schimb moldovenii noștri, care nu pot lega două evenimente între ele, și asculta în continuare pe fel de fel de dodoni crezând ca nouă trebuie să ne fie rușine pentru războiul din Transnistria, și trebuie să vorbim despre acest subiect în semi-șoaptă ca să nu supărăm ”fratele” rus sau minoritățile acestuia din statul nostru. De asemenea, mă deranjează faptul că moldovenii noștri, mulți dintre ei, cu mare fast serbează ziua de 9 Mai, privesc în dimineața zilei parada de la Moscova, posteaza comentarii pe retelele de socializare despre ”Ziua marii victorii”, agață pe ei sau mașinile sale panglica ruseasca Sf. Gheorghe (nici măcar nu este de pe timpurile celui de-al doilea război mondial, ci a fost introdusă în circulație în 2005 de autoritățile moscovite), și privesc câteva filme sovietice despre război în decursul zilei, după care seara baga în ei cel puțin 50 grame de vodka cu lozinca ”în memoria celor căzuți pentru apărarea patriei”, și ascultă ”Smugleanka Moldovanca”. În timp ce pe 2 martie rusofonii, nostalgicii și moldovenii fără cultură, ne inspiră la greu idea că acest eveniment tragic din 1992 nu trebuie afișat, că trebuie să ne fie rușine pentru tot ce s-a întâmplat și cel mai bine să dăm uitarii acel război. Și uite că pe 9 mai toată lumea iese cu veșnicile lor lozinci “Multumesc bunelului pentru victorie!”, “Tinem minte si ne mândrim” etc. Cu alte cuvinte, ce s-a întâmplat acum 70 de ani în urmă îi interesează mult mai mult pe rusofoni și moldovenii prostiți, decât evenimentele tragice de acum 24 de ani. Întrebarea firească este totși - unde dragii mei rusofoni vă este solidaritatea față de cei ce au croit independența statului pe care acum cel putin declarativ î-l apărați de ”unioniști, fasciști și români” ?! Este evident că se vrea uitarea conflictului din transnistria, uitarea călăilor ce au adus moartea în casele moldovenilor, uitarea acelor ce au fost implicați în acest conflict armat împotriva Republicii Moldova, iar acum fiii și fiicele acestora se primblă cu Porche Cayenne prin Chisinău. Nu este actual războiul din transnistria nici pentru clasa politică din Republica Moldova. Vă dați seama, marea lor majoritate nici măcar nu era implicate în acest conflict – bine că buneiii lor au fost implicați în cel de-al doilea război mondial și trebuie să-i cinsteasca cu flori de 9 mai, nu ?! Așa că dragii mei moldoveni, nu vă așteptați la minuni și la trezire de conștiință din partea celor, al căror conștiință doarme adânc și visează paradele de la Moscova cu oaczia zilei de 9 mai. În Republica Moldova, ipocrizia este la cote maxime. Rusofonii o sa joace în continuare rolul de ”stataliști” si ”iubitori ai Republicii Moldova”, dar în adâncul sufletului vor urî pe cei ce au ieșit în față și au apărat moldovenii din Transnistria și întreaga țară împotriva agresiunii ”fratelui” de la Moscova. Unica noastră șansă, este să fim uniți, să ne cunoaștem istoria, să ne respectăm eroiii și să facem ceea ce considerăm că trebuie făcut. Astazi, mâine, poimâine, până nu vom reuși. Noi suntem obligati să fim puternici, să fim cât mai buni. Să citim cât mai mult, să facem sport, să ne preocupăm de tinerii ce vin în spate – ca viața lor să nu se mai rezume doar la alcool, fumat, TV și primblatul prin Mall cu un kebab în mână. Faceți sport ! Formați familii trainice ! Creșteți copii ! Ajutațiii pe cei de lângă voi, ce sunt din aceiași simenție și au aceleași viziuni ca și voi. Și, nu vă dați manipulați la propaganda moscovită.LUPTA CONTINUĂ ! FAPTĂ NU VORBĂ ! P.S. Curând vine și ziua de 9 mai ...
Donatie de carti pentru bibliotelice locale din Bacioi si Siret
In data de 16-Februerie-2016, grupul Fapta nu Vorba impreuna cu reprezentantii organizatiei Tinerii Moldovei au donat un lot de carti pentru bibliotecile locale din localitatile Bacioi si Siret.
Marş naţionalist în memoria soţilor Aldea-Teodorovici (FOTO)
Joi s-au împlinit 22 de ani de la moartea soţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, doi dintre cei mai mari muzicieni din Basarabia anilor ’90 şi în acelaşi timp militanţi neobosiţi pentru reunirea celor două state româneşti. În semn de respect pentru amintirea celor doi “rapsozi ai unirii”, peste 100 de suporteri români şi militanţi naţionalişti de la mai multe organizaţii din Republica Moldova au mărşăluit pe străzile Chişinăului. Participanţii la acţiunea ientitară s-au strâns în faţa statuii lui Ştefan cel Mare şi au plecat în marş spre monumentul dedicat soţilor Aldea-Teodorovici. Au fost scandate lozinci unioniste şi au fost intonate cântece patriotice. Deasemenea a fost depusă o coroană de flori în culorile roşu, galben şi albastru şi au fost aprinse lumânări în semn de respect. În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici s-au stins din viaţă fulgerător, în urma unui accident rutier. Accidentul a avut loc în circumstanţe neelucidate, în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. Moartea celor doi a fost percepută ca o tragedie națională pe ambele maluri ale Prutului. Cazul nu a fost investigat amănunţit de autorităţi, speculaţiile privind un eventual asasinat devenind din ce în ce mai prezente în rândul opiniei publice. Sursa: FrontPress.ro
Joi s-au împlinit 22 de ani de la moartea soţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, doi dintre cei mai mari muzicieni din Basarabia anilor ’90 şi în acelaşi timp militanţi neobosiţi pentru reunirea celor două state româneşti. În semn de respect pentru amintirea celor doi “rapsozi ai unirii”, peste 100 de suporteri români şi militanţi naţionalişti de la mai multe organizaţii din Republica Moldova au mărşăluit pe străzile Chişinăului. Participanţii la acţiunea ientitară s-au strâns în faţa statuii lui Ştefan cel Mare şi au plecat în marş spre monumentul dedicat soţilor Aldea-Teodorovici. Au fost scandate lozinci unioniste şi au fost intonate cântece patriotice. Deasemenea a fost depusă o coroană de flori în culorile roşu, galben şi albastru şi au fost aprinse lumânări în semn de respect. În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici s-au stins din viaţă fulgerător, în urma unui accident rutier. Accidentul a avut loc în circumstanţe neelucidate, în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. Moartea celor doi a fost percepută ca o tragedie națională pe ambele maluri ale Prutului. Cazul nu a fost investigat amănunţit de autorităţi, speculaţiile privind un eventual asasinat devenind din ce în ce mai prezente în rândul opiniei publice. Sursa: FrontPress.ro
MARȘ DE COMEMORARE
MARȘ DE COMEMORARE În memoriam Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Joi, 30 oct, ora 18:30 Sunt așteptați toți cei care simt ROMÂNEȘTE! Au dat curs invitație: Oastea Fiară Faptă nu Vorbă Noua Legiune Garda Naționalistă
MARȘ DE COMEMORARE În memoriam Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Joi, 30 oct, ora 18:30 Sunt așteptați toți cei care simt ROMÂNEȘTE! Au dat curs invitație: Oastea Fiară Faptă nu Vorbă Noua Legiune Garda Naționalistă
Cimitirul Eroilor Români din Vărzărești pregătit pentru Ziua Eroilor
În preajma Zilei Eroilor Neamului, membrii Grupului "Faptă nu Vorbă" au amenajat Cimitirul Eroilor Români din Vărzărești. Mai jos puteție vedea pozele de la acțiune:
În preajma Zilei Eroilor Neamului, membrii Grupului "Faptă nu Vorbă" au amenajat Cimitirul Eroilor Români din Vărzărești. Mai jos puteție vedea pozele de la acțiune:
Marș pentru comemorarea membrilor Sfatului Țării
La 27 martie 2014, mai mulți tineri naționaliști din grupurile organizate ”Faptă nu Vorbă”, ”Oastea Fiară” și ”Rezistența Națională” au organizat un marș pentru comemorarea mebrilor Sfatului Țării. Marșul a început la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt și a fost încheiat cu depunerea unei coroane de flori la monumentul lui Pantelimon Halippa.
La 27 martie 2014, mai mulți tineri naționaliști din grupurile organizate ”Faptă nu Vorbă”, ”Oastea Fiară” și ”Rezistența Națională” au organizat un marș pentru comemorarea mebrilor Sfatului Țării. Marșul a început la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt și a fost încheiat cu depunerea unei coroane de flori la monumentul lui Pantelimon Halippa.
Acţiunea de Crăciun: Faptă nu Vorbă şi Oastea Fiară în Nisporeni şi Tighina
În ajun de Crăciun grupul organizat de suporteri OASTEA FIARĂ, împreaună cu grupul de acțiune FAPTĂ NU VORBĂ, au organizat câteva acțiuni sociale în orașul Nisporeni. (21.12.2013) Grupul nr. I, ce a întrunit în sine 7 persoane a avut ca misiune despicarea lemnelor pentru iarnă la Mănăstirea de măicuțe din Vărzărești (Nisporeni). Am considerat că ţine de responsabilitatea noastră ca creștini, și ca bărbați, în ajun de Crăciun să dăm o mână de ajutor la cea mai veche mănăstire din Basarabia prin munca fizică. În decurs de 4 ore tinerii au despicat buturugi de lemn, au fost invitați să facă o pauză și să ia masa împreună cu măicuțele și preotul bisericii. Pe final, tinerii au avut parte de o conversație cu preotul bisericii Siluan, în care s-au arătat bucuroși și entuziasmați la o ulterioară colaborare.
Cu o săptămână înainte de acțiune, tinerii s-au adresat la Asistentul social din Nisporeni pentru informații legate de persoanele ajunse în impas, situația cărora necesită o intervenție cât mai rapidă. Au fost identificate 3 cazuri stringente:- Grupul nr. II a ajutat prin gospodărie o familie social-vulnerabilă - o doamnă de 92 de ani și fiica sa de 64 de ani, rămași singuri. Tinerii au făcut curat prin curte, au cărat gunoiul ce s-a acumulat de-a lungul anilor și au tăiat arbuștii de prin ogradă. Pe final au înmânat câteva pungi cu produse alimentare de primă necesitate și mici cadouri pentru această familie.
- Grupul nr. III a dat o mână de ajutor în gospodăria unui domn, ajuns în impas. Dl Gheorghe are probleme de sănătate și nu mai are capacitatea de a avea grijă de casă și ogradă. Din păcate, ajuns la vârsta de 53 de ani, a rămas singur. Casa i s-a dărâmat ceva timp în urmă, dar fiind faptul că din cauza problemelor de sănătate el nu mai poate face mai nimic prin gospodărie, și acum este nevoit să trăiască în bordeiul de lângă casă. Ajunși la fața locului, băieții din grupul nr. III au văzut că ograda este plină de salcâmi, gardul practic dărâmat, iar pentru o iarnă întreagă dl Gheorghe a putut aduna doar un braț de vreascuri mici. Băieții au făcut ordine în grădină, au tăiat o parte din salcâmi, au tăiat lemne pentru iarnă și au reparat porțiunea cea mai gravă a gardul. La final, tinerii au înmânat câteva sacoșe cu produse alimentare de primă necesitate și i-au promis dl. Gheorghe că se vor revedea cât de curând.
- Grupul nr. IV, a fost la un tânăr de 22 de ani, care este imobilizat la pat din cauza unui incident ce a avut loc recent. El fiind un simplu păstor, un băiat calm și sârguincios, a fost împușcat în burtă. Medicii au intervenit, însă cazul este mult prea complicat pentru spitalul raional și necesită o operație mult mai complicată în Chișinău. După ce l-au externat din spital, concubina l-a părăsit, fiind lăsat în voia sorții. La momentul venirii tinerilor din FNV și OF, starea acestui băiat era gravă. De tânăr avea grijă o vecină mai în vârstă, care din când în când mai trecea să-l hrănească. Situația era absolut critică. S-a aflat că tânărul nu are buletin sau alte acte de identitate, evident neavând nici poliță de asigurare. Grație unor persoane din administrația publică locală, contactate de către tineri, tânărul a fost transportat de urgență în spital unde a primit îngrijire medicală. Însă, medicii spun că este nevoie de o operație ce implică sume enorme de bani. Recunoaștem, că nu avem experiența necesară pentru a lansa astfel de campanii de strângere de fonduri, DAR, lansăm un apel către întreaga societate pentru a interveni în această situație și să încercăm să găsim o soluție pentru acest băiat de doar 23 (!) de ani. Vă rog să transmiteți acest caz mai departe, către persoanele din domeniu, sau care au mai multă experiență ca să ne ajute să lansăm o campanie de ajutorare a tânărului. Nu fiți indiferenți !Totodată, în ziua de duminică (22.12.2013) băieții din grupul FAPTĂ NU VORBĂ şi OASTEA FIARĂ, alături de grupul de inițiativă "Noi credem în minuni" au vizitat Centrul de reabilitare pentru Copii și Casa de copii din Tighina, unde au petrecut timpul cu picii din aceste instituții şi le-au oferit cadouri și donații.
Pe final dorim să transmitem următorul mesaj: "Viitorul vine prin noi înșine. Schimbând atitudinea față de lucrurile ce ne înconjoară, manifestând ajutor omenesc față de cei de lângă tine, schimbi lumea în care trăiești." Aceste acțiuni sunt doar un început în ceea ce privește activitatea socială a grupurilor FAPTĂ NU VORBĂ și OASTEA FIARĂ. Sperăm că și alți tineri se vor alătura acțiunilor noastre, și prin fapte concrete vor demonstra iubirea sa față de neam, patrie și credință.
În ajun de Crăciun grupul organizat de suporteri OASTEA FIARĂ, împreaună cu grupul de acțiune FAPTĂ NU VORBĂ, au organizat câteva acțiuni sociale în orașul Nisporeni. (21.12.2013) Grupul nr. I, ce a întrunit în sine 7 persoane a avut ca misiune despicarea lemnelor pentru iarnă la Mănăstirea de măicuțe din Vărzărești (Nisporeni). Am considerat că ţine de responsabilitatea noastră ca creștini, și ca bărbați, în ajun de Crăciun să dăm o mână de ajutor la cea mai veche mănăstire din Basarabia prin munca fizică. În decurs de 4 ore tinerii au despicat buturugi de lemn, au fost invitați să facă o pauză și să ia masa împreună cu măicuțele și preotul bisericii. Pe final, tinerii au avut parte de o conversație cu preotul bisericii Siluan, în care s-au arătat bucuroși și entuziasmați la o ulterioară colaborare.
Cu o săptămână înainte de acțiune, tinerii s-au adresat la Asistentul social din Nisporeni pentru informații legate de persoanele ajunse în impas, situația cărora necesită o intervenție cât mai rapidă. Au fost identificate 3 cazuri stringente:- Grupul nr. II a ajutat prin gospodărie o familie social-vulnerabilă - o doamnă de 92 de ani și fiica sa de 64 de ani, rămași singuri. Tinerii au făcut curat prin curte, au cărat gunoiul ce s-a acumulat de-a lungul anilor și au tăiat arbuștii de prin ogradă. Pe final au înmânat câteva pungi cu produse alimentare de primă necesitate și mici cadouri pentru această familie.
- Grupul nr. III a dat o mână de ajutor în gospodăria unui domn, ajuns în impas. Dl Gheorghe are probleme de sănătate și nu mai are capacitatea de a avea grijă de casă și ogradă. Din păcate, ajuns la vârsta de 53 de ani, a rămas singur. Casa i s-a dărâmat ceva timp în urmă, dar fiind faptul că din cauza problemelor de sănătate el nu mai poate face mai nimic prin gospodărie, și acum este nevoit să trăiască în bordeiul de lângă casă. Ajunși la fața locului, băieții din grupul nr. III au văzut că ograda este plină de salcâmi, gardul practic dărâmat, iar pentru o iarnă întreagă dl Gheorghe a putut aduna doar un braț de vreascuri mici. Băieții au făcut ordine în grădină, au tăiat o parte din salcâmi, au tăiat lemne pentru iarnă și au reparat porțiunea cea mai gravă a gardul. La final, tinerii au înmânat câteva sacoșe cu produse alimentare de primă necesitate și i-au promis dl. Gheorghe că se vor revedea cât de curând.
- Grupul nr. IV, a fost la un tânăr de 22 de ani, care este imobilizat la pat din cauza unui incident ce a avut loc recent. El fiind un simplu păstor, un băiat calm și sârguincios, a fost împușcat în burtă. Medicii au intervenit, însă cazul este mult prea complicat pentru spitalul raional și necesită o operație mult mai complicată în Chișinău. După ce l-au externat din spital, concubina l-a părăsit, fiind lăsat în voia sorții. La momentul venirii tinerilor din FNV și OF, starea acestui băiat era gravă. De tânăr avea grijă o vecină mai în vârstă, care din când în când mai trecea să-l hrănească. Situația era absolut critică. S-a aflat că tânărul nu are buletin sau alte acte de identitate, evident neavând nici poliță de asigurare. Grație unor persoane din administrația publică locală, contactate de către tineri, tânărul a fost transportat de urgență în spital unde a primit îngrijire medicală. Însă, medicii spun că este nevoie de o operație ce implică sume enorme de bani. Recunoaștem, că nu avem experiența necesară pentru a lansa astfel de campanii de strângere de fonduri, DAR, lansăm un apel către întreaga societate pentru a interveni în această situație și să încercăm să găsim o soluție pentru acest băiat de doar 23 (!) de ani. Vă rog să transmiteți acest caz mai departe, către persoanele din domeniu, sau care au mai multă experiență ca să ne ajute să lansăm o campanie de ajutorare a tânărului. Nu fiți indiferenți !Totodată, în ziua de duminică (22.12.2013) băieții din grupul FAPTĂ NU VORBĂ şi OASTEA FIARĂ, alături de grupul de inițiativă "Noi credem în minuni" au vizitat Centrul de reabilitare pentru Copii și Casa de copii din Tighina, unde au petrecut timpul cu picii din aceste instituții şi le-au oferit cadouri și donații.
Pe final dorim să transmitem următorul mesaj: "Viitorul vine prin noi înșine. Schimbând atitudinea față de lucrurile ce ne înconjoară, manifestând ajutor omenesc față de cei de lângă tine, schimbi lumea în care trăiești." Aceste acțiuni sunt doar un început în ceea ce privește activitatea socială a grupurilor FAPTĂ NU VORBĂ și OASTEA FIARĂ. Sperăm că și alți tineri se vor alătura acțiunilor noastre, și prin fapte concrete vor demonstra iubirea sa față de neam, patrie și credință.
Maratonul de 1 Decembrie
Cu ocazia Zilei Naţionale a României la Cişinău a avut loc Maratonul de 1 Decembrie. Scopul evenimentului fiind sensibilizarea opiniei publice, în mod special a tinerilor, privitor la importanța sportului și a Modului de Viață Sănătos, care educă persoană să fie puternică nu doar fizic, dar și mental. Zeci de basarabeni, dar şi fraţii de peste Prut au alergat în jurul lacul "Valea Morilor", fluturând tricolorul și scandând Unitate Națională!
Cu ocazia Zilei Naţionale a României la Cişinău a avut loc Maratonul de 1 Decembrie. Scopul evenimentului fiind sensibilizarea opiniei publice, în mod special a tinerilor, privitor la importanța sportului și a Modului de Viață Sănătos, care educă persoană să fie puternică nu doar fizic, dar și mental. Zeci de basarabeni, dar şi fraţii de peste Prut au alergat în jurul lacul "Valea Morilor", fluturând tricolorul și scandând Unitate Națională!
C-264 - Sus și Tare
Versuri: Leffter și Octo
Instrumental: BaluÎnregistrare: Hexatorium StudioMix & Master: Sekaiwww.faptanuvorba.netwww.site.oasteafiara.netwww.hiphop.md
Maraton de 1 Decembrie
--------------------------------------Pentru un Mod de Viață Sănătos !--------------------------------------În data de 1 Decembrie 2013, începând cu orele 10:00 toți tinerii cu atitudine și viziuni profund patriotice, sunt invitați să participe la evenimentul social-sportiv în formă de maraton.Punctul de plecare este monumentul marilor patrioți ai neamului, Ion și Doina Aldea-Teodorovici (intrarea dinspre USM, în parcul Valea Morilor). Finalul traseului este pe scările havuzului. Puteți vedea traseul în imaginile acestui eveniment.Scopul evenimentului este de a sensibiliza opinia publică, în mod special a tinerilor privitor la importanța sportului în viața lor, și a Modului de Viață Sănătos care educă o persoană să fie puternică nu doar fizic dar și mental.-------------------------------Sportul - sănătatea națiunii !-------------------------------Puterea individuală a fiecărui din noi constituie într-un final puterea națiunii. De aceea este esențial, ca fiecare să înceapă autoeducarea cu propria persoană demonstrând că nu este o simplă legumă, ci prin fapte concrete sprijină unitatea națională bazată pe respect, valori spirituale și tradiții.Traseul are în jur de 3 km. Acest eveniment nu este o competiție sportivă cu premii, și nici o luptă pentru a ajunge primul ... lupta principală fiecare o duce c sine însuși. Așa că, toți participanții sunt rugați să respecte indicațiile persoanelor responsabile de eveniment. Să nu forțeze tempoul sau să încerce să ajungă primul. Alergăm într-un grup UNIT ! Nu lăsăm pe nimeni în spate sau în față.Dress-code:Toată lumea este rugată să vină în haine calde, de dorit de culoarea NEAGRĂ sau SURĂ (culorile roz, sau alte culori aprinse NU sunt acceptabile). De asemenea sunt binevenite hainele cu inscripții patriotice, și steagurile tricoloare.Pe finalul maratonului, va fi efectuată o serie de exerciții de bază. De asemenea, în punctul final al maratonului participanților li se va oferi ceai cald și vin fiert.-------------------------------De buna desfășurare a evenimentului, și securitatea participanților sunt responsabile:grupul organizat de suporteri Oastea Fiară, și grupul de atitudine Faptă nu Vorbă (Nisporeni).-------------------------------Veniți cu prietenii, colegii, familia, copiii ! La atitudine ! Haideți să demonstrăm ă putem mult mai mult !
Eveniment pe Facebook: https://www.facebook.com/events/261227027364332/?ref_newsfeed_story_type=regular
--------------------------------------Pentru un Mod de Viață Sănătos !--------------------------------------În data de 1 Decembrie 2013, începând cu orele 10:00 toți tinerii cu atitudine și viziuni profund patriotice, sunt invitați să participe la evenimentul social-sportiv în formă de maraton.Punctul de plecare este monumentul marilor patrioți ai neamului, Ion și Doina Aldea-Teodorovici (intrarea dinspre USM, în parcul Valea Morilor). Finalul traseului este pe scările havuzului. Puteți vedea traseul în imaginile acestui eveniment.Scopul evenimentului este de a sensibiliza opinia publică, în mod special a tinerilor privitor la importanța sportului în viața lor, și a Modului de Viață Sănătos care educă o persoană să fie puternică nu doar fizic dar și mental.-------------------------------Sportul - sănătatea națiunii !-------------------------------Puterea individuală a fiecărui din noi constituie într-un final puterea națiunii. De aceea este esențial, ca fiecare să înceapă autoeducarea cu propria persoană demonstrând că nu este o simplă legumă, ci prin fapte concrete sprijină unitatea națională bazată pe respect, valori spirituale și tradiții.Traseul are în jur de 3 km. Acest eveniment nu este o competiție sportivă cu premii, și nici o luptă pentru a ajunge primul ... lupta principală fiecare o duce c sine însuși. Așa că, toți participanții sunt rugați să respecte indicațiile persoanelor responsabile de eveniment. Să nu forțeze tempoul sau să încerce să ajungă primul. Alergăm într-un grup UNIT ! Nu lăsăm pe nimeni în spate sau în față.Dress-code:Toată lumea este rugată să vină în haine calde, de dorit de culoarea NEAGRĂ sau SURĂ (culorile roz, sau alte culori aprinse NU sunt acceptabile). De asemenea sunt binevenite hainele cu inscripții patriotice, și steagurile tricoloare.Pe finalul maratonului, va fi efectuată o serie de exerciții de bază. De asemenea, în punctul final al maratonului participanților li se va oferi ceai cald și vin fiert.-------------------------------De buna desfășurare a evenimentului, și securitatea participanților sunt responsabile:grupul organizat de suporteri Oastea Fiară, și grupul de atitudine Faptă nu Vorbă (Nisporeni).-------------------------------Veniți cu prietenii, colegii, familia, copiii ! La atitudine ! Haideți să demonstrăm ă putem mult mai mult !
Eveniment pe Facebook: https://www.facebook.com/events/261227027364332/?ref_newsfeed_story_type=regular
ÎnCercUnim Guvernul
Pe 1 decembrie se împlinesc 95 ani de la Marea Unire de la Alba-Iulia. Pe lângă activitățile tradiționale desfășurate în Cetatea Unirii, în acest an, organizațiile unioniste din Basarabia au decis să reproducă atmosfera de la Alba-Iulia. În această zi va fi creat unui lanț uman în jurul Guvernului, sub forma unei uriașe hore a Unirii. „Pe 1 decembrie va începe la Chișinău cu un moment solemn. Suflarea românească din Basarabia se va afla, de dimineață, la Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru a depune flori la picioarele marelui voievod, apărător al identității noastre naționale. Vom continua cu un maraton al Unirii, pentru a arăta, în acest moment simbolic, că o minte sănătoasă trebuie să se afle într-un corp sănătos. Iar un panou cu o imagine autentică de la Alba-Iulia din 1918 vă va aștepta, pe parcursul întregii zile, în Scuarul Europei – vă puteți alătura și fotografia în atmosfera de sărbătoare a acestei date memorabile pentru întreg neamul românesc, însuflețită de muzică patriotică”, 1decembrie1918.wordpress.com. Mai jos aveți atașat programul zilei:
Pe 1 decembrie se împlinesc 95 ani de la Marea Unire de la Alba-Iulia. Pe lângă activitățile tradiționale desfășurate în Cetatea Unirii, în acest an, organizațiile unioniste din Basarabia au decis să reproducă atmosfera de la Alba-Iulia. În această zi va fi creat unui lanț uman în jurul Guvernului, sub forma unei uriașe hore a Unirii. „Pe 1 decembrie va începe la Chișinău cu un moment solemn. Suflarea românească din Basarabia se va afla, de dimineață, la Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru a depune flori la picioarele marelui voievod, apărător al identității noastre naționale. Vom continua cu un maraton al Unirii, pentru a arăta, în acest moment simbolic, că o minte sănătoasă trebuie să se afle într-un corp sănătos. Iar un panou cu o imagine autentică de la Alba-Iulia din 1918 vă va aștepta, pe parcursul întregii zile, în Scuarul Europei – vă puteți alătura și fotografia în atmosfera de sărbătoare a acestei date memorabile pentru întreg neamul românesc, însuflețită de muzică patriotică”, 1decembrie1918.wordpress.com. Mai jos aveți atașat programul zilei:
Botezătoru' - Naționalist Român (prod. Johnny Dev)
RECOMANDĂM :
Artwork: Botezătoru' ( http://www.facebook.com/botezatoru )
Text: Botezătoru'
Instrumental: Johnny Dev - calatorii din folclor
http://www.facebook.com/JohnnyDevonline
Versuri:
Mulțumesc mamă, ca m-ai facut român
Să fiu mândru tare, să pot să o spun
Aici, peste hotare, peste tot în astă lume
Nu mă identific cu țiganii ce nu-s puși pe fapte bune
Noi suntem adevarații români ce tre' respectați
Cu greu ne poți face față, nu putem fi egalați
Am inventat atâtea, și-am făcut lumii un bine
Te rog nu ne confunda pe noi cu orișicine
C-am luat problema-n piept, ca Hagi-n 94
Și-am fugit și am driblat totul pân' la amfiteatru
Să vedem ce-a mai pus nou Caragiale-n scenă
Să râdem, să plângem sau să ne tăiem vreo venă
Dar stați liniștiți că tot noi avem leacul
Insulina-n '22 ne ușurează veacul
Ne scriem mai ușor testamentu' cu-n stilou
Petrache Poenaru mare om într-un tablou
Pictat cine știe poate chiar de Tonitza
Alexandru Vlahuță sau Ștefan Câlția
Theodor Pallady sau aș mai putea să înșir
Dar îi regretăm pe toți c-au ajuns în cimitir
Alături de Codreanu și Ștefan cel Mare
Care, și-au apărat țara fără abdicare
Ion Antonescu sau Alexandru Cuza
Mircea cel Batrân, Decebal el este muza
Tuturor conducătorilor români
Căci noi suntem daci încă din vechi străbuni
Nu ne uitam originile, știm adevărul
Bravul popor dac a înfruntat Imperiul
Tot aici am rămas, nu plecăm nicăieri
Cu toată Europa-n parte noi suntem veri
Noi am civilizat popoarele analfabete
Tot ce ne dorim sunt o mulțime de zâmbete
Un semn de recunoștință din partea tuturor
Căci din întreaga lume avem cel mai frumos folclor
Tradiții, cântece, jocuri mii și mii
Ce-ți ung sufletul și atriile inimii
De-ndată ce le-nțelegi și intri-n filmul lor
N-o să mai ai în veci nevoie de televizor
Eliberează-te și lasă jos mândria
Bine ai venit și iubește ROMÂNIA!
Grupul ”Faptă nu Vorbă” la Centrul de Cultură și Istorie Militară
Grupul Naționalist ”Faptă nu Vorbă” au mers în vizită la Centrul de Cultură și Istorie Militară din Chișinău.
Centrul de Cultură și Istorie Militară se ocupă cu cercetări în domeniu de etnografie şi cultură naţională, diversificarea activităţilor culturale prin iniţierea diferitor proiecte cognitive şi de agrement. Instituţia are ca obiectiv: popularizarea istoriei militare, a personalităţilor militare marcante prin studii si lucrari monografice; sprijinirea dezvoltarii cercetării stiintifice in cadrul instituţiei militare prin promovarea tematicilor necunoscute din istoria naţională. Organizarea de manifestări culturale la evenimente marcante din istoria naţională, de cultivare a frumosului prin expoziţii de artă, sculptură, un sprijin metodic pentru instituţiile de cultură din teritoriu. Mai multă informație despre Centru aici: istoriamilitara.org
Grupul Naționalist ”Faptă nu Vorbă” au mers în vizită la Centrul de Cultură și Istorie Militară din Chișinău.
Centrul de Cultură și Istorie Militară se ocupă cu cercetări în domeniu de etnografie şi cultură naţională, diversificarea activităţilor culturale prin iniţierea diferitor proiecte cognitive şi de agrement. Instituţia are ca obiectiv: popularizarea istoriei militare, a personalităţilor militare marcante prin studii si lucrari monografice; sprijinirea dezvoltarii cercetării stiintifice in cadrul instituţiei militare prin promovarea tematicilor necunoscute din istoria naţională. Organizarea de manifestări culturale la evenimente marcante din istoria naţională, de cultivare a frumosului prin expoziţii de artă, sculptură, un sprijin metodic pentru instituţiile de cultură din teritoriu. Mai multă informație despre Centru aici: istoriamilitara.org
Jurnal de bord: Cernăuți - Hotin - Camenița
„Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea.” citat din Grigore Vieru De foarte mult timp ne doream să vizităm orașul Cernăuți și Cetatea Hotin, locuri de o valoare sentimentală profundă pentru noi, iar de la planuri la fapte reale este doar un pas, a te porni. În luna august a acestui an am ajuns și pe aceste meleaguri. Am pornit la drum 4 persoane de la Gara de Nord din Chișinău sâmbătă seara, cu autocarul de rută de la ora 20:45. De pe site-ul autogării am aflat că avem de mers 10 ore, timp în care aveam de parcurs 350 de kilometri. Ni se părea ciudat și nu înțelegeam de ce o distanță atât de mică e parcursă într-un timp atât de mare, fără a ne gândi măcar o clipă la cele ce urmau să ne aștepte în vamă. Răspunsul la toate întrebările urma să-l aflăm în câteva ore. Deși nu a fost cea mai confortabilă călătorie din cele pe care le-am avut până acum, starea autocarului putând fi ușor observată în imaginea de mai jos, în jurul orei 2:00 am ajuns în vama Criva-Mămăliga.
În fața noastră nu erau multe mașini, dar timpul trecea … sau funcționarii din vamă aveau mișcări prea lente pentru întreaga procedură. Ne-a venit și nouă rândul. Toate bune și frumoase până ce în pașapoartele noastre funcționarul vamal a găsit mai multe vize românești. Atunci a și început adevărata aventură. Au urmat o serie de întrebări care mai de care: dacă avem sau nu cetățenia română, câți suntem, ce bagaj avem. Confuz, vameșul a coborât fără să uite să-l ia cu el pe unul de-al nostru. Nu la foarte mult timp după ce au coborât auzim un „хлопці” (băieților) și suntem chemați să coborâm din autocar. Afară, rând pe rând am fost invitați într-o încăpere cu traducător și camere de filmat – pericol public, ce mai. Întrebările au continuat și aici despre locurile pe care vrem să le vizităm, traseul, unde vom sta, cine a venit cu ideea organizării unei astfel de „excursii”, câți bani avem la noi, câte zile avem de gând să stăm în Ucraina fiind foarte atenți ca nu cumva să zică unul ceva diferit față de ceilalți. Trebuie să menționăm faptul că interogatoriul a avut loc separat cu fiecare din noi. Ne-au mai cerut să le arătăm hărțile pe care le aveam la noi, ne-au verificat bagajele și, după încă câteva minute în care au dat telefoane, ne-au „eliberat”. Totuși n-au uitat să ne zică că ne așteaptă în 2 zile să revenim acasă. După ce am stat cu aproximativ o oră mai mult în vamă decât în condiții normale, am urcat în autocar.
La ora 6:00 eram deja în gara din Cernăuți. Aveam de așteptat să ni se alăture și al cincilea companion de drum așa că am găsit cu ce să ne ocupăm timpul. Jucăriile ne-au captat atenția, însă mașinăria nu a fost de partea noastră.
Fiind în componență completă, am pornit spre centrul orașului, prima destinație fiind strada Olga Kobyleanska. Primii pași pe această stradă ne-au convins de faptul că toate eforturile și peripețiile prin care am trecut au meritat cu adevărat a fi făcute. O arhitectură impresionantă ce a rezistat celor două mari războaie, conglomerat de minorități naționale care au găsit modalitatea perfectă de a conviețui în bunăstare, liniște și bună înțelegere, românism sub stindardul lui Mihai Eminescu și alte o sumedenie de locuri și lucruri pe care trebuie să le descoperi. Ucrainenii au știut se pare cum să-și valorifice valorile naționale, iar potențialul turistic adună pe străzile Cernăuțiului mii și mii de oameni.
Prima mențiune documentară a orașului provine din vremea lui Alexandru cel Bun, iar existența unei străzi ce poartă numele domnitorului e destul de normală. Bucurător este faptul că pe aceeași stradă este instalată și o placă în cinstea domnitorului Moldovei în limba română.
Și dacă tot veni vorba despre românism, nu poate fi scăpată cu vederea Biserica Sfântul Nicolae construită în perioada administrației românești, biserică ce se aseamănă izbitor cu biserica construită în Curtea de Argeș din România. În popor, la ucrainieni de fapt, acestei biserici i se mai spune și пьяная церковь (biserica beată) ca o batjocoră pentru ctitorii ei. Așa cum noi am fost acolo duminică dimineață, biserica era neîncăpătoare pentru sutele de oameni veniți la slujbă.
Nu departe de această biserică, peste drum chiar, am găsit o altă biserică, de data aceasta în lemn, monument arhitectural ce datează din anul 1607. Deși la doar câteva zeci de metri se afla impresionanta Biserică Sfântul Nicolae și în această mică biserică din lemn se oficia serviciul divin.
Pe străzile din Cernăuți am găsit și un monument dedicat eroilor dintr-o organizație paramilitară de dreapta, iar prezența lui vorbește multe în contextul în care noi, în Basarabia nu putem scăpa de monumentele lui Lenin, în timp ce în Ucraina s-a reușit instalarea unor monumente „de dreapta”.
Orașul are și o echipă locală de fotbal – Bukovina și, după cum am putut observa pe pereții clădirilor, are și suporteri activi.
Reveniți în centrul orașului, deși nu eram atât de departe de el, am făcut o pauză de odihnă în vechea Piață a Unirii, actuala Piață Centrală a orașului, loc unde se află impunătoarea primărie. În aceeași piață se află și Casa Românească – sediul unei asociații de români bucovineni ce desfășoară diverse manifestații culturale și păstrează viu suflul românesc în acest vechi spațiu național. Puterea și eforturile acestei asociații poate fi ușor observat datorită monumentelor care le-au instalat în oraș - placa dedicată lui Ciprian Porumbescu fiind încă o dovadă.
În continuare, drumul spre românism era tot mai presărat de locurile pe care chiar trebuia să le vizităm și să le vedem - strada Mihai Eminescu, vechea Piață Vasile Alecsandri (în prezent - Piața Teatrului), monumentul lui Mihai Eminescu.
O adevărată revelație a celor două zile petrecute în Ucraina a fost vechea Reședință Mitropolitană din Cernăuți, actualmente sediu al Universității din Cernăuți ce a fost introdus în anul 2011 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Am vrut să profităm de o vizită ghidată în interiorul universității, iar impresiile sunt din cele mai plăcute. Portarul - român din Bucovina, câteva fete care așteptau și ele turul ghidat - românce bucovinene dintr-un sat din apropierea Cernăuțiului, ghidul - român, profesor de limba română la universitate. Despre grandioasa construcție am putea vorbi mult și bine însă am vrea să punctăm câteva lucruri importante pentru noi. În cadrul circuitului turistic ne-au fost prezentate 3 săli - Sala Sinodală, locul în care la 28 noiembrie 1918 s-a votat Unirea Bucovinei cu România, spre stânga - Salonul Albastru cu portretele foștilor episcopi ai Bucovinei și spre drepta de la Sala Sinodală - Salonul Roșu. Grandoarea acestui spațiu nu poate fi redată prin cuvinte motiv pentru care vă îndemnăm pe toți să ajungeți la Cernăuți și să vizitați universitatea. Pe lângă acestea, pe unele arcade ce leagă coloanele construcției colosale am observat stema Moldovei, fapt ce ne-a bucurat nespus - până și Imperiul Austro-Ungar recunoștea apartenența acestei zone la spațiul românesc.
Știind că mai avem multe de văzut în Cernăuți, dar dându-ne seama și de faptul că și itinerariul pe care-l aveam făcut de acasă trebuia urmat, iar timpul alocat pentru Cernăuți se apropia de final, drumurile noastre s-au îndreptat spre autogară. De acolo, cu primul autocar spre Hotin ne-am continuat călătoria - de nedescris și aceasta. Fiind de model vechi, motorul autocarului se afla în față, lângă șofer, iar patru dintre noi am avut norocul (sau nenorocul) să fim puși, unul lângă altul de către șofer pe motor. S-a gândit totuși omul la confortul nostru.
Și în autocar am avut noroc să auzim slove frumoase, într-o română bucovineană - mai frumoasă parcă decât orice alte cuvinte. Multe sate din regiunea Cernăuți sunt românești, iar mirarea nu trebuia să-și aibă motivație. În două ore am ajuns la Hotin, dar nu la cetate. Până la cetate mai aveam de mers circa 20 de minute pe jos, timp în care ne imaginam fel de fel de scenarii de luptă pe aceste meleaguri pline de istorie.
În cele din urmă am ajuns la cetate. Inițial am dorit să explorăm exteriorul cetății și să găsim locul potrivit unde aveam să ne petrecem următoarea noapte. Cuvintele nu pot descrie priveliștea în care corturile noastre se încadrau perfect între cetate și Nistru.
În istoriografie există surse care afirmă că, construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, dar și surse care susțin ideea că sub conducerea lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, în jurul anului 1400 a fost ridicată fortăreața actuală. După moartea lui Alexandru cel Bun, în 1436 Cetatea Hotin a fost ocupată de către Polonia, urmând ca Ștefan cel Mare să o recupereze în anul 1459. În perioada secolelor XIV-XVI Cetatea Hotin a servit drept reședința domnitorilor Țării Moldova. Și aici, pe lângă numeroșii turiști străini, am întâlnit români din Țară, români din Bucovina veniți să-și educe copiii, nepoții în spiritul iubirii de tot ce-i al nostru - național.
Deși ne așteptam la o noapte rece, frigul a stat departe de noi, iar ce-a de-a doua zi a expediției noastre se anunța promițătoare - orașul Camenița (Камянець-Подільський) împreună cu cetatea cu același nume. Deși depășeam limitele spațiului românesc, ceea ce urma să vedem merita. Oraşul a fost întemeiat pe o insulă uriașă de piatră, înconjurate de defileul râului Smotryc, un afluent de stânga al Nistrului. În acest loc a fost un oraș înființat de dacii antici, oraș ce s-ar fi numit Pietridava (cetatea de piatră).
Castelul Camenița a fost construit pe soclu grandios de piatra în secolul al XIV-lea cu scopul de a proteja singurul pod (o adevărată bijuterie inginerească de 88 de metri) de legătură cu vechiul oraș. Fiind un punct strategic al Podoliei, de-a lungul timpului castelul a fost o țintă primordială pentru invadatorii străini.
Fiind obosiți după două zile încărcate, cu părere de rău nu am avut energia și puterea necesare pentru a vizita toate obiectivele turistice din orașul vechi. Pe lângă locurile incredibile pe care le-am văzut, am avut parte și de adrenalină. Iar de acolo de sus, și orașul e cu mult mai frumos.
Obosiți cum eram după două zile pline, drumul spre casă ni s-a părut mai scurt și cu mult mai calm. O ȚARĂ avem, numai UNA! E timpul s-o facem întreagă!
„Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea.” citat din Grigore Vieru De foarte mult timp ne doream să vizităm orașul Cernăuți și Cetatea Hotin, locuri de o valoare sentimentală profundă pentru noi, iar de la planuri la fapte reale este doar un pas, a te porni. În luna august a acestui an am ajuns și pe aceste meleaguri. Am pornit la drum 4 persoane de la Gara de Nord din Chișinău sâmbătă seara, cu autocarul de rută de la ora 20:45. De pe site-ul autogării am aflat că avem de mers 10 ore, timp în care aveam de parcurs 350 de kilometri. Ni se părea ciudat și nu înțelegeam de ce o distanță atât de mică e parcursă într-un timp atât de mare, fără a ne gândi măcar o clipă la cele ce urmau să ne aștepte în vamă. Răspunsul la toate întrebările urma să-l aflăm în câteva ore. Deși nu a fost cea mai confortabilă călătorie din cele pe care le-am avut până acum, starea autocarului putând fi ușor observată în imaginea de mai jos, în jurul orei 2:00 am ajuns în vama Criva-Mămăliga.
În fața noastră nu erau multe mașini, dar timpul trecea … sau funcționarii din vamă aveau mișcări prea lente pentru întreaga procedură. Ne-a venit și nouă rândul. Toate bune și frumoase până ce în pașapoartele noastre funcționarul vamal a găsit mai multe vize românești. Atunci a și început adevărata aventură. Au urmat o serie de întrebări care mai de care: dacă avem sau nu cetățenia română, câți suntem, ce bagaj avem. Confuz, vameșul a coborât fără să uite să-l ia cu el pe unul de-al nostru. Nu la foarte mult timp după ce au coborât auzim un „хлопці” (băieților) și suntem chemați să coborâm din autocar. Afară, rând pe rând am fost invitați într-o încăpere cu traducător și camere de filmat – pericol public, ce mai. Întrebările au continuat și aici despre locurile pe care vrem să le vizităm, traseul, unde vom sta, cine a venit cu ideea organizării unei astfel de „excursii”, câți bani avem la noi, câte zile avem de gând să stăm în Ucraina fiind foarte atenți ca nu cumva să zică unul ceva diferit față de ceilalți. Trebuie să menționăm faptul că interogatoriul a avut loc separat cu fiecare din noi. Ne-au mai cerut să le arătăm hărțile pe care le aveam la noi, ne-au verificat bagajele și, după încă câteva minute în care au dat telefoane, ne-au „eliberat”. Totuși n-au uitat să ne zică că ne așteaptă în 2 zile să revenim acasă. După ce am stat cu aproximativ o oră mai mult în vamă decât în condiții normale, am urcat în autocar.
La ora 6:00 eram deja în gara din Cernăuți. Aveam de așteptat să ni se alăture și al cincilea companion de drum așa că am găsit cu ce să ne ocupăm timpul. Jucăriile ne-au captat atenția, însă mașinăria nu a fost de partea noastră.
Fiind în componență completă, am pornit spre centrul orașului, prima destinație fiind strada Olga Kobyleanska. Primii pași pe această stradă ne-au convins de faptul că toate eforturile și peripețiile prin care am trecut au meritat cu adevărat a fi făcute. O arhitectură impresionantă ce a rezistat celor două mari războaie, conglomerat de minorități naționale care au găsit modalitatea perfectă de a conviețui în bunăstare, liniște și bună înțelegere, românism sub stindardul lui Mihai Eminescu și alte o sumedenie de locuri și lucruri pe care trebuie să le descoperi. Ucrainenii au știut se pare cum să-și valorifice valorile naționale, iar potențialul turistic adună pe străzile Cernăuțiului mii și mii de oameni.
Prima mențiune documentară a orașului provine din vremea lui Alexandru cel Bun, iar existența unei străzi ce poartă numele domnitorului e destul de normală. Bucurător este faptul că pe aceeași stradă este instalată și o placă în cinstea domnitorului Moldovei în limba română.
Și dacă tot veni vorba despre românism, nu poate fi scăpată cu vederea Biserica Sfântul Nicolae construită în perioada administrației românești, biserică ce se aseamănă izbitor cu biserica construită în Curtea de Argeș din România. În popor, la ucrainieni de fapt, acestei biserici i se mai spune și пьяная церковь (biserica beată) ca o batjocoră pentru ctitorii ei. Așa cum noi am fost acolo duminică dimineață, biserica era neîncăpătoare pentru sutele de oameni veniți la slujbă.
Nu departe de această biserică, peste drum chiar, am găsit o altă biserică, de data aceasta în lemn, monument arhitectural ce datează din anul 1607. Deși la doar câteva zeci de metri se afla impresionanta Biserică Sfântul Nicolae și în această mică biserică din lemn se oficia serviciul divin.
Pe străzile din Cernăuți am găsit și un monument dedicat eroilor dintr-o organizație paramilitară de dreapta, iar prezența lui vorbește multe în contextul în care noi, în Basarabia nu putem scăpa de monumentele lui Lenin, în timp ce în Ucraina s-a reușit instalarea unor monumente „de dreapta”.
Orașul are și o echipă locală de fotbal – Bukovina și, după cum am putut observa pe pereții clădirilor, are și suporteri activi.
Reveniți în centrul orașului, deși nu eram atât de departe de el, am făcut o pauză de odihnă în vechea Piață a Unirii, actuala Piață Centrală a orașului, loc unde se află impunătoarea primărie. În aceeași piață se află și Casa Românească – sediul unei asociații de români bucovineni ce desfășoară diverse manifestații culturale și păstrează viu suflul românesc în acest vechi spațiu național. Puterea și eforturile acestei asociații poate fi ușor observat datorită monumentelor care le-au instalat în oraș - placa dedicată lui Ciprian Porumbescu fiind încă o dovadă.
În continuare, drumul spre românism era tot mai presărat de locurile pe care chiar trebuia să le vizităm și să le vedem - strada Mihai Eminescu, vechea Piață Vasile Alecsandri (în prezent - Piața Teatrului), monumentul lui Mihai Eminescu.
O adevărată revelație a celor două zile petrecute în Ucraina a fost vechea Reședință Mitropolitană din Cernăuți, actualmente sediu al Universității din Cernăuți ce a fost introdus în anul 2011 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Am vrut să profităm de o vizită ghidată în interiorul universității, iar impresiile sunt din cele mai plăcute. Portarul - român din Bucovina, câteva fete care așteptau și ele turul ghidat - românce bucovinene dintr-un sat din apropierea Cernăuțiului, ghidul - român, profesor de limba română la universitate. Despre grandioasa construcție am putea vorbi mult și bine însă am vrea să punctăm câteva lucruri importante pentru noi. În cadrul circuitului turistic ne-au fost prezentate 3 săli - Sala Sinodală, locul în care la 28 noiembrie 1918 s-a votat Unirea Bucovinei cu România, spre stânga - Salonul Albastru cu portretele foștilor episcopi ai Bucovinei și spre drepta de la Sala Sinodală - Salonul Roșu. Grandoarea acestui spațiu nu poate fi redată prin cuvinte motiv pentru care vă îndemnăm pe toți să ajungeți la Cernăuți și să vizitați universitatea. Pe lângă acestea, pe unele arcade ce leagă coloanele construcției colosale am observat stema Moldovei, fapt ce ne-a bucurat nespus - până și Imperiul Austro-Ungar recunoștea apartenența acestei zone la spațiul românesc.
Știind că mai avem multe de văzut în Cernăuți, dar dându-ne seama și de faptul că și itinerariul pe care-l aveam făcut de acasă trebuia urmat, iar timpul alocat pentru Cernăuți se apropia de final, drumurile noastre s-au îndreptat spre autogară. De acolo, cu primul autocar spre Hotin ne-am continuat călătoria - de nedescris și aceasta. Fiind de model vechi, motorul autocarului se afla în față, lângă șofer, iar patru dintre noi am avut norocul (sau nenorocul) să fim puși, unul lângă altul de către șofer pe motor. S-a gândit totuși omul la confortul nostru.
Și în autocar am avut noroc să auzim slove frumoase, într-o română bucovineană - mai frumoasă parcă decât orice alte cuvinte. Multe sate din regiunea Cernăuți sunt românești, iar mirarea nu trebuia să-și aibă motivație. În două ore am ajuns la Hotin, dar nu la cetate. Până la cetate mai aveam de mers circa 20 de minute pe jos, timp în care ne imaginam fel de fel de scenarii de luptă pe aceste meleaguri pline de istorie.
În cele din urmă am ajuns la cetate. Inițial am dorit să explorăm exteriorul cetății și să găsim locul potrivit unde aveam să ne petrecem următoarea noapte. Cuvintele nu pot descrie priveliștea în care corturile noastre se încadrau perfect între cetate și Nistru.
În istoriografie există surse care afirmă că, construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, dar și surse care susțin ideea că sub conducerea lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, în jurul anului 1400 a fost ridicată fortăreața actuală. După moartea lui Alexandru cel Bun, în 1436 Cetatea Hotin a fost ocupată de către Polonia, urmând ca Ștefan cel Mare să o recupereze în anul 1459. În perioada secolelor XIV-XVI Cetatea Hotin a servit drept reședința domnitorilor Țării Moldova. Și aici, pe lângă numeroșii turiști străini, am întâlnit români din Țară, români din Bucovina veniți să-și educe copiii, nepoții în spiritul iubirii de tot ce-i al nostru - național.
Deși ne așteptam la o noapte rece, frigul a stat departe de noi, iar ce-a de-a doua zi a expediției noastre se anunța promițătoare - orașul Camenița (Камянець-Подільський) împreună cu cetatea cu același nume. Deși depășeam limitele spațiului românesc, ceea ce urma să vedem merita. Oraşul a fost întemeiat pe o insulă uriașă de piatră, înconjurate de defileul râului Smotryc, un afluent de stânga al Nistrului. În acest loc a fost un oraș înființat de dacii antici, oraș ce s-ar fi numit Pietridava (cetatea de piatră).
Castelul Camenița a fost construit pe soclu grandios de piatra în secolul al XIV-lea cu scopul de a proteja singurul pod (o adevărată bijuterie inginerească de 88 de metri) de legătură cu vechiul oraș. Fiind un punct strategic al Podoliei, de-a lungul timpului castelul a fost o țintă primordială pentru invadatorii străini.
Fiind obosiți după două zile încărcate, cu părere de rău nu am avut energia și puterea necesare pentru a vizita toate obiectivele turistice din orașul vechi. Pe lângă locurile incredibile pe care le-am văzut, am avut parte și de adrenalină. Iar de acolo de sus, și orașul e cu mult mai frumos.
Obosiți cum eram după două zile pline, drumul spre casă ni s-a părut mai scurt și cu mult mai calm. O ȚARĂ avem, numai UNA! E timpul s-o facem întreagă!
Poezie de la anul 1918 găsită ȋn ranița unui soldat mort pe cîmpul de luptă.
Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură. “Nu plânge, Maică Românie, Că am să mor neȋmpărtășit! Un glonț pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit…. Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptăm Și din pământul ce ne arde Nici o fărâmă să nu dăm! Nu plânge, Maică Românie! Pentru dreptate noi pierim; Copiii noștri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o știm! Nu plânge, Maică Românie ! Adună tot ce-i bun sub soare; Ne cheamă și pe noi la praznic, Când România va fi Mare!” Sursă: blogul lui Ion Coja
Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură. “Nu plânge, Maică Românie, Că am să mor neȋmpărtășit! Un glonț pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit…. Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptăm Și din pământul ce ne arde Nici o fărâmă să nu dăm! Nu plânge, Maică Românie! Pentru dreptate noi pierim; Copiii noștri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o știm! Nu plânge, Maică Românie ! Adună tot ce-i bun sub soare; Ne cheamă și pe noi la praznic, Când România va fi Mare!” Sursă: blogul lui Ion Coja
Generat în 0.303 secunde.