"Oooofff tineretu în ziua de azi!", " că noi nu eram aşa de răi, unde se uită părinţii"... deja am obosit de replicile acestea. Dar cu toate iată săptămâna trecută, când pregătirile pentru Sărbătoarea de Paşti erau în toi, şi troleibuzele şi maxi-taxi-urile erau "parfumate" a miros de diferite feluri, începând a cozi de ceapă verde şi usturoi până la carne afumată, circulam şi eu cu problemele mele în geantă, fără să deranjez pe nimeni în troleibuzul nr. 8. Eram aşezată pe scaunul de la geam, iar lângă mine era un moş, şi un prieten de-al său (am conchis din discuţia lor asta). Cel de-al doilea era în picioare, şi îi replică celui aşezat că, tineretul a uitat de respectul pentru persoanele de vârsta a treia şi tot aşa de genul acesta, la care eu m-am incomodat, şi numai vroiam să mă ridic de pe scaun să-i ofer locul...când moşul de lângă mine după ce mă priveşte îi răspunde: "...măi Vasea, eu îs sigur că tu, dacă ai să ceri locul de la un tânăr ce stă aşezat, el o să ţi-l ofere. Da dacă tu ai să ai o bubă în fund şi el o să ţi-l ofere, da tu n-ai să te poţi aşeza, apui atunci ce-i să faci ? Noi doar am uitat că şi noi am fost ca dânşii, şi am uitat cum noi ne comportam, da asta nu-i bine, că noi uităm şi îi facem răi. Tineretu îi tare bravo, da noi numa de rău şi de rău."Aşa mi-a apărut zâmbetul pe buze, şi câteva zile cuvintele moşului nu-mi ies din minte, le tot fredonez, le tot analizez în fel şi chip. O situaţie asemănătoare am avut ieri, când de dimineaţa m-a luat un dor de casă şi i-am telefonat şoferului rutei de care aveam nevoie (fiind un bun prieten), şi l-am rugat să-mi rezerveze un locuşor....aştept eu la staţie, se opreşte maxi-taxi şi după ce urc realizez că şoferul mi-a rezervat locul lângă scaunul lui, unde deja stătea aşezată o doamnă. La rugămintea lui, doamna s-a ridicat, eu am luat loc şi simultan întorc capul să văd dacă a luat loc şi dumneaei. Nu, nu era aşezată, dar era în picioare lângă mine, la care îi propun să se aşeze cu mine pe scaun, primind un refuz, îi replic că atunci eu mă ridic şi să i-a loc singură, iarăşi un refuz...( zic ce oare, am supărat-o?). Şoferul coboară să alimenteze cu combustibil ruta, iar eu atunci îi mai propun o dată doamnei, la care ea în şoaptă îmi spune: "stai tu, că eu nu pot sta aşezată, şi eu oricum acuş cobor", iată aşa cuvintele moşului iar mi-au apărut în faţa ochilor, şi m-am convins că de multe ori, poate o persoană nici nu are nevoie să se aşeze, dar se face o zarvă mare fără motiv.
"Oooofff tineretu în ziua de azi!", " că noi nu eram aşa de răi, unde se uită părinţii"... deja am obosit de replicile acestea. Dar cu toate iată săptămâna trecută, când pregătirile pentru Sărbătoarea de Paşti erau în toi, şi troleibuzele şi maxi-taxi-urile erau "parfumate" a miros de diferite feluri, începând a cozi de ceapă verde şi usturoi până la carne afumată, circulam şi eu cu problemele mele în geantă, fără să deranjez pe nimeni în troleibuzul nr. 8. Eram aşezată pe scaunul de la geam, iar lângă mine era un moş, şi un prieten de-al său (am conchis din discuţia lor asta). Cel de-al doilea era în picioare, şi îi replică celui aşezat că, tineretul a uitat de respectul pentru persoanele de vârsta a treia şi tot aşa de genul acesta, la care eu m-am incomodat, şi numai vroiam să mă ridic de pe scaun să-i ofer locul...când moşul de lângă mine după ce mă priveşte îi răspunde: "...măi Vasea, eu îs sigur că tu, dacă ai să ceri locul de la un tânăr ce stă aşezat, el o să ţi-l ofere. Da dacă tu ai să ai o bubă în fund şi el o să ţi-l ofere, da tu n-ai să te poţi aşeza, apui atunci ce-i să faci ? Noi doar am uitat că şi noi am fost ca dânşii, şi am uitat cum noi ne comportam, da asta nu-i bine, că noi uităm şi îi facem răi. Tineretu îi tare bravo, da noi numa de rău şi de rău."Aşa mi-a apărut zâmbetul pe buze, şi câteva zile cuvintele moşului nu-mi ies din minte, le tot fredonez, le tot analizez în fel şi chip. O situaţie asemănătoare am avut ieri, când de dimineaţa m-a luat un dor de casă şi i-am telefonat şoferului rutei de care aveam nevoie (fiind un bun prieten), şi l-am rugat să-mi rezerveze un locuşor....aştept eu la staţie, se opreşte maxi-taxi şi după ce urc realizez că şoferul mi-a rezervat locul lângă scaunul lui, unde deja stătea aşezată o doamnă. La rugămintea lui, doamna s-a ridicat, eu am luat loc şi simultan întorc capul să văd dacă a luat loc şi dumneaei. Nu, nu era aşezată, dar era în picioare lângă mine, la care îi propun să se aşeze cu mine pe scaun, primind un refuz, îi replic că atunci eu mă ridic şi să i-a loc singură, iarăşi un refuz...( zic ce oare, am supărat-o?). Şoferul coboară să alimenteze cu combustibil ruta, iar eu atunci îi mai propun o dată doamnei, la care ea în şoaptă îmi spune: "stai tu, că eu nu pot sta aşezată, şi eu oricum acuş cobor", iată aşa cuvintele moşului iar mi-au apărut în faţa ochilor, şi m-am convins că de multe ori, poate o persoană nici nu are nevoie să se aşeze, dar se face o zarvă mare fără motiv.