Satele plîng în întuneric, mamă,
Visul plecat e aşteptat la porţi.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morţi.
——————————————-
Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Şi Te vor aştepta Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăşi să nu pleci.
—————————————-
În cimitire crinii se răscoală
Asupra morţii lor în care-au stat,
Cînd pruncii luminoşi ca după boală
Îngină-n Cer: „Christos a înviat!“
—————————————
Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienţi în zori.
—————————————–
Cei trişti avea-vor binecuvîntatul
Tain de bucurie, negreşit,
Şi-l vor servi cerescul Fiu şi Tatăl
Întregii lumi cu gînd blagoslovit.
——————————————
Un înger îmbrăcat în strai de rază
Cădea-va-n visul nostru ca un măr,
Rostindu-ne că Domnul înviază,
Să-i spunem: „Înviază-ntr-Adevăr!“
———————————————
Blajini, părinţii să împartă pască
Şi ouă zugrăvite cu mister,
Ca-n inimile toate să renască
Poveştire uimirii, scrise-n Cer.
—————————————
Atunci ai să revii acasă, mamă,
Se va întoarce tata înapoi
Şi fi-vom cu surîsul lui de-o seamă,
Simţind cum urcă Paştele în noi.
—————————————-
Lacrimi vor tresări în amintire,
Iar sufletul va fi un pom fragil,
Sub care, turlă albă de iubire,
Trece Iisus, mirat, ca un copil.
