Să fii actor înseamnă să poţi exprima emoţii pe care tu personal în subconştientul tău nu le trăieşti. Sunt actori care trăiesc viaţa personajelor, dar foarte puţini.
Să nu îţi exteriozezi emoţiile înseamnă că eşti sau un foarte bun actor sau un psihopat. În viaţă ai nevoie mereu de aceste momente, în care nu trebuie să-ţi divulgi sentimentele interioare, altfel poţi fi surprins de unele persoane care nu prea vor să-ţi facă bine sau vor să-ţi ia pâinea de sub nas.
Un joc care te poate învăţa şi care te obligă este poker-ul. Îl poţi juca oriunde, cu oricine care ştie regulile. Jocul este simplu, însă depinde de tine cât de mult vrei să câştigi. Pentru a câştiga, trebuie să fii isteţ şi să ai un spirit de observaţie bun. Pokerul este un joc simplu, dar în acelaşi timp şi foarte dur. Trebuie să fii atent la tic-urile persoanelor alăturate de tine, să simţi respiraţia lor, să vezi cât de tensionat devine aerul din jur. Trebuie să ai nervi de oţel ca să-ţi arunci toţi banii sau să blufezi într-un mod mai extravagant. Iar încrederea în sine e cel mai important element al jocului de poker.
Personal, sunt începător, însă nu mă las până nu-l voi învăţa bine. Unii îl pot considera ca o pierdere de timp, eu consider că poţi să-ţi antrenezi anumite abilităţi cu ajutorul lui, care te pot ajuta în viitor.
Tu, joci poker? Ai careva tehnici învăţate de la jucători profesionişti? Joci pentru bani sau pentru a te distra cu prietenii?